Mircea Rednic a confirmat astăzi în conferința de presă premergătoare meciului cu FC Voluntari faptul că UTA nu a aplicat pentru obținerea licenței UEFA. Antrenorul a explicat faptul că această decizie îl avantajează din punct de vedere sportiv argumentând prin faptul că în acest fel echipa nu va mai fi nevoită să susțină un ipotetic baraj pentru Conference League cu echipa de pe locul 3 din play-off, în care șansele de victorie ar fi fost extrem de mici, dar care ar fi presupus o prelungire a campionatului pentru UTA cu încă o săptămână. Așa, antrenorul s-a declarat mulțumit că jucătorii pot pleca mai devreme în vacanță și, pe cale de consecință și pregătirea va putea începe mai repede decât în vara trecută. Însă în același timp Mircea Rednic a precizat că decizia i-a fost doar comunicată, ea fiind asumată de către conducerea clubului fără a i se cere părerea.
Dincolo de interesul sportiv al antrenorului, este foarte probabil ca motivul pentru care UTA nu a aplicat pentru licența UEFA să fie altul, anume că UTA nu îndeplinea criteriile financiare pentru obținerea licenței, iar o respingere a aplicării ar fi căzut și mai greu la imagine decât o decizie de a nu porni acel demers, decizie care poate fi îmbrăcată în tot felul de argumente, mai mult sau mai puțin subțiri. Însă realitatea e că UTA nu ar fi avut cum să ia licența UEFA dat fiind că are restanțe neachitate față de foști angajați, cum ar fi de exemplu față de Claudiu Keșeru, litigiu în care tocmai în această săptămână comisia de specialitate din cadrul FRF a somat-o din nou pe UTA ca până în 20 martie să își achite datoriile față de fostul său jucător. Dar Keșeru e doar un exemplu, însuși antrenorul declarând că principalul obiectiv al clubului în această vară trebuie să fie achitarea tuturor datoriilor la foștii jucători.
Iar datoriile la foștii jucători sunt, din păcate, doar una dintre problemele UTA-ei. Unele dintre ele au fost recunoscute chiar de antrenor, care astăzi a acceptat că sunt probleme financiare, a declarat că nu și-a mai luat salariul din noiembrie, că atunci când a avut nevoie de îmbunătățirea condițiilor de pregătire a scos bani din buzunarul său, că jucătorii săi își plătesc singuri diferite tratamente pentru refacere sau că a dat prime de joc din buzunarul său. Sigur, toate acestea au fost strecurate într-un context în care verbal Rednic se manifesta ca un susținător al acestei conduceri, lucru care până la un punct poate fi de înțeles, deoarece are interesul de a avea la rândul său susținerea conducerii, atâta câtă este ea, pentru îndeplinirea obiectivelor sportive. Antrenorul a spus-o el însuși fără echivoc că își dorește să facă performanță, că își dorește ca la anul calificarea în play-off să fie un obiectiv, obiectiv care înseamnă inclusiv pentru el un punct important în cv și un beneficiu de imagine.
Unde însă Mircea Rednic nu are dreptate (decât strict din perspectiva interesului său) este în îndemnul adresat suporterilor și presei de a subordona preocuparea pentru sănătatea clublui, interesului sportiv imediat. Domnul Rednic nu poate moral să ne ceară așa ceva deoarece, dacă de succesul sportiv ne vom bucura toți, efectele dezastrului financiar le vom simți doar noi. Avem destule cazuri în fotbalul românesc de echipe care au câștigat campionatul pentru ca apoi în scurt timp să falimenteze: Unirea Urziceni, Oțelul Galați, Astra Giurgiu. Toți antrenorii și jucătorii care au luat titlul cu cele trei s-au folosit de acele performanțe pentru a ajunge mai sus în carieră, se mândresc și astăzi cu acele victorii dar drama dispariției echipelor respective au trăit-o doar suporterii. Și, dacă la Urziceni sau Giurgiu n-a fost prea multă suferință, la Arad e cu totul altceva; și știm, pentru că noi am mai trecut prin asta, știm că atunci când vine nenorocirea nici domnul Rednic, nici jucătorii, nici conducerea și susținătorii ei nu vor rămâne cântând a jale în ploaie; durerea și greutatea va cădea tot pe spatele celor care astăzi sunt și suntem certați de domnul Rednic că nu închidem ochii și nu tăcem în fața proporțiilor dezastrului, de dragul unei victorii cu FC Voluntari, FC Botoșani sau mai știu eu cine.
Discuția despre faliment le poate părea unora exagerată însă situația financiară a clubului, relevată astăzi de documentele puse la dispoziție de Suporter Club UTA (de altfel documente publice care pot fi consultate pe site-ul Ministerului Finanțelor) dau fiori reci: 5 milioane de euro datorii este mult dar și mai îngrijorător este faptul că aceste datorii cresc de la an la an într-un ritm progresiv. În perioada 2020-2021 s-au acumulat aproape 2 milioane de euro datorii, în anul 2022 s-a mai adăugat 1 milion iar în 2023 datoria a crescut la 5 milioane. Observăm că UTA nu doar că nu diminuează datoriile dar ele cresc în ritm accelerat de la an la an iar asta pentru orice om normal la cap și înzestrat cu un minim de bun simț nu poate fi decât un semnal de alarmă. Iar aici nu mai vorbim despre speculații ci despre acte oficiale și cifre oficiale. Concretețea lor ar trebui să fie inclusiv pentru domnul Rednic mult mai importantă decât momentul apariției lor; moment care nu are nicio legătură cu vreo conspirație ocultă ci cu obligația legală clubului ca exact în această perioadă să prezinte bilanțul financiar pe anul trecut. Legea nu ține cont de programarea meciurilor, chiar dacă îl încurcă pe antrenor. De altfel, dacă tot aduce în discuție destabilizarea echipei și se plânge de atmosfera tensionată de la meciul cu FC Botoșani, domnul Rednic ar putea mai bine să-și ia la întrebări propriul șef deoarece nimeni nu l-a obligat pe Alexandru Meszar să programeze cu o oră înaintea respectivului meci, ședința în care s-a votat excluderea Suporter Club UTA din club. În loc să-i certe pe suporteri, Mircea Rednic mai bine le-ar fi mulțumit deoarece aceștia au ales o formă de protest extrem de domestică, tocmai pentru a nu afecta echipa, adică exact invers de ce s-a întâmplat ieri în Giulești.
Sigur, atât conducerea cât și domnul Rednic, precum și diverși „influenceri“ ai lor de prin social media, au încercat și vor încerca în continuare să minimizeze importanța acestor datorii. Bunăoară domnul Rednic încerca să ne explice că transferul pe Rareș Pop precum și clasarea superioară din sezonul regulat, vor aduce anul viitor bani în plus la buget. Alexandru Meszar, într-o declarație făcută pentru publicația online iAM SPORT vorbea despre cheltuieli suplimentare avute în 2023, legate de deplasările la Oradea, Sibiu sau Cluj cât timp UTA nu a putut juca acasă, ori de cheltuielile cu numeroasele rezilieri de contracte. Să admitem că în anul 2024 vor crește veniturile și vor scădea cheltuielile vizavi de situațiile prezentate (deși are cineva curaj să parieze că la UTA nu vom mai vedea anul ăsta rezilieri de contracte?). Cât din cuantumul acestui plus financiar se vor duce în acoperirea datoriilor? Însuși antrenorul echipei mărturisea astăzi la conferința de presă că aproape toți jucătorii UTA-ei care au contracte cu opțiune de prelungire din partea clubului și li se va activa acea opțiune, vor beneficia de o mărire de salariu. Tot Mircea Rednic și tot astăzi declara deschis ceea ce noi am spus din toamnă: că după primele etape a explicat conducerii că în plafonul financiar impus nu poate face o echipă competitivă și a cerut suplimentarea bugetului de salarii pentru a aduce jucători de calitate (lucru care s-a și întâmplat). Și tot Mircea Rednic anunța astăzi că în vară vor veni jucători mai puțini dar de calitate decât cei aduși pe 5.000-6.000 dar care tot de banii ăia și joacă. Așadar perspectivele pentru sezonul viitor sunt clare: jucătorii buni vor rămâne cu salarii mărite iar echipa va fi completată cu jucători și mai buni, pe salarii și mai mari; asta pentru că Mircea Rednic nu mai rămâne încă un an la Arad să se bată la retrogradare (încă un lucru pe care noi l-am spus de mult). Ori în aceste condiții e clar că acel plus la venituri se va duce pe cheltuielile suplimentare generate de această strategie. Și atunci cu datoriile cum rămâne?
Departe de noi să considerăm că pretențiile și ambițiile antrenorului Mircea Rednic sunt o problemă. Dimpotrivă, atitudinea lui vizavi de performanță e cea corectă! Nu avem nici cea mai mică problemă cu faptul că Mircea Rednic vrea jucători mai buni, plătiți mai bine, vrea obiective ambițioase care firesc sunt răsplătite și cu bonusuri pe măsură. De aia ne-am și bucurat de rezultatele echipei din ultima vreme, de aia am fost acizi (poate uneori exagerat) la eșecuri, de ai am și susținut că echipa trebuie să se lupte pentru calificarea în play-off iar acum pentru câștigarea play-out-ului. Departe de a aștepta insuccesul sportiv, ni-l dorim, ne hrănim din el, pentru că fără victorii, fără bucuria și emoția adusă de acestea, toată emulația din jurul UTA-ei și însăși activitatea noastră își pierde sensul. Problema noastră este că avem o conducere care nu este capabilă să facă față acestor ambiții absolut normale și firești pentru un club ca UTA și care ne-a adus în situația absurdă, aberantă, dementă în care interesul sportiv să fie în contradicție cu cel financiar. Și vina integrală pentru situația financiară a UTA-ei îi aparține lui Alexandru Meszar, al cărui management întreține și sporește sărăcia acestui club, iar acest aspect îl vom detalia într-un material separat.
