E de notorietate deja faptul că în ultimii doi ani UTA nu și-a mai depus dosarul pentru obținerea licenței UEFA, asta deși, în special în sezonul 2023-2024, poziția ocupată la finalul play-out-ului i-ar fi dat dreptul să intre în barajele pentru calificarea în Conference League. Explicațiile conducătorului clubului UTA, Alexandru Meszar, au fost acelea că echipa nu este pregătită din niciun punct de vedere pentru o asemenea provocare și că ar fi sacrificat vacanța jucătorilor pentru un obiectiv îndoielnic. A fost și acesta unul dintre subiectele pe care redacția noastră s-a situat pe poziții contrare cu cel care conduce UTA, deoarece din punctul nostru de vedere este de neacceptat ca un club să nu fie capabil să țină pasul administrativ cu ceea ce realizează echipa sportiv în teren, iar faptul că UTA refuză să participe la o competiție pentru care s-a calificat pe teren (barajul pentru accederea în Conference League) contrazice principiile de bază ale sportului, căci dacă ajungem ca menirea existenței unui club să fie comoditatea conducătorilor și nu performanța sportivă, acel club își pierde practic sensul existenței.
Închizând această paranteză, ne întoarcem la subiectul nostru de astăzi, care este forfait-ul declarat de o altă echipă arădeană în ceea ce privește participarea într-o competiție europeană la care s-a calificat pe teren. Este vorba despre medaliata cu bronz a Ligii Naționale de Baschet Feminin, FCC UAV Arad, care nu s-a înscris în acest sezon al cupelor europene din cauza faptului că Sala Sporturilor din Arad nu îndeplinește condițiile minime cerute de regulamentul FIBA pentru a găzdui meciuri de acest nivel. Explicațiile au fost oferite de către președintele clubului arădean, Marcel Urban, într-o declarație făcută pentru publicația sportarad.ro:
„Cei care ne critică de pe canapea că nu onorăm competițiile europene nu știu câte dificultăți am întâmpinat acum trei ani, la meciurile din FIBA EuroCup. Am și fost amendați pentru că nu am avut o tabelă de joc la standardele impuse, că ne-au lipsit ledurile de la panouri, că sub cele 5 secunde de atac nu s-au afișat și sutimile, așa cum impune regulamentul sau că temperatura din sală era scăzută. Am avut probleme și cu iluminatul, cu lucșii, dar ne-au ajutat cei de la Tracon Electric. Așadar, sala nu corespunde și, prin urmare, am fi plătit din nou amenzi dintr-un buget care și așa nu e foarte generos sau, oricum, nu unul care să-ți permită să mergi pe două fronturi.“
Acum probabil că cei mai puțin informați în ceea ce privește „organigrama“ sportului arădean, probabil că se întreabă care este legătura dintre Alexandru Meszar și problema echipei de baschet feminin a orașului. Însă pentru cei mai mulți dintre iubitorii sportului din orașul nostru nu mai este un secret faptul că Sala Polivalentă din Arad se află în patrimoniul statului și este administrată la nivel local de către Direcția Județeană pentru Sport, condusă de… Alexandru Meszar! Acesta pare a fi de altfel și motivul pentru care cel care a preluat destinele Bătrânei Doamne refuză să își asume și o funcție oficială în cadrul clubului UTA, deoarece atunci ar trebui să renunțe la funcția pe care o ocupă în DJS.
Cineva ar putea totuși contraargumenta că DJS are rolul de a administra proprietatea statului însă modernizările la bazele sportive țin de finanțarea pe care ar trebui să o asigure bugetul central. Nu contestăm acest argument, dar ați văzut vreo inițiativă în acest sens din partea lui Alexandru Meszar? Vreun proiect, vreo solicitare, vreo declarație? De fapt, ca să extindem aria, când ați văzut ultima oară vreo ieșire publică a lui Alexandru Meszar în calitate de director al DJS Arad?
Nu putem uita nici faptul că tot sub conducerea sa, un alt simbol al sportului arădean, aflat în imediata vecinătate a Sălii Sporturilor, este vorba despre Bazinul Olimpic „Delfinul“, și-a tras obloanele, și asta tot pentru că ajunsese într-o stare de degradare atât de avansată încât nu mai putea funcționa; nu la nivel de competiții europene, dar nici măcar pentru a servi publicul amator de sport din oraș. Iar acum, dacă ar fi să fie redeschis, instituția condusă de Meszar nu-i poate asigura cheltuielile de funcționare; pentru că evident, este mai simplu să te plângi că nu ai bani, în loc să elaborezi strategii și să cauți parteneri pentru a-ți asigura bugetul necesar. Singurul lucru care nu este niciodată prea greu pentru conducătorii instituțiilor din România este încasarea salariului.
Să mai punctăm și că ambele obiective, atât Sala Sporturilor cât și Bazinul „Delfinul“, fac obiectul unui interes din partea Consiliului Județean Arad, care teoretic ar dori să le preia în administrare. Spunem „teoretic“ deoarece deocamdată în afara unor declarații pe această temă oferite periodic de câte un politician dornic să pozeze în mare susținător al sportului local, concret nu se întâmplă nimic. Bazinul rămâne închis iar Sala Sporturilor a devenit din templu al sportului arădean, o piedică între acesta și Europa.
