Într-o intervenție telefonică la emisiunea Fanatik Show, conducătorul clubului UTA a afirmat că jucătorii și staff-ul echipei se află cu toate salariile și primele la zi. Mai mult, Alexandru Meszar a avansat această situație ca fiind o posibilă cauză pentru forma foarte slabă a echipei, care n-a mai câștigat de 9 partide iar pe ultimele două le-a pierdut cu 0-4. Iată un fragment din dialogul pe care acesta l-a avut cu moderatorul Horia Ivanovici:
Meszar: „Jucătorii sunt la zi, fără nici măcar o zi întârziere, staff-ul la fel. De-aia vă spun că nu ne găsim explicația. Totdeauna m-am gândit așa, poate pentru jucătorul nostru crescut în România, sau care joacă în România, nici nu e bine zona asta de confort. Parcă totdeauna echipele cu restanțe trag mai tare, joacă mai bine“
Ivanovici: „Păi și care-i problema?! Amendați-i și întârziați o lună, două salariile, care-i problema?!“
Meszar: „Da, dar nu este normal! Se întâmplă la noi, dar nu asta-i normalitatea!“
Culmea ridicolului este că fix în timpul în care Alexandru Meszar pleda pentru „normalitatea“ în care chipurile s-ar afla UTA, clubul pe care-l conduce apărea din nou pe lista sancțiunilor FIFA pentru… neplata salariilor la trei dintre foștii jucători! Asta după ce abia închisese în urmă cu câteva zile un alt litigiu care îi atrăsese clubului o altă interdicție la înregistrarea de jucători. De asemenea din iulie încoace aproape că nu a fost ședință a Comisiei de Soluționare a Litigiilor din cadrul FRF în care UTA să nu fie pe ordinea de zi ca reclamată pentru neplata salariilor la foști jucători! De altfel în ultimii 2-3 ani aceste cazuri au devenit o obișnuință, UTA devenind un client frecvent al acestor comisii atât la FIFA cât și la FRF. În plus, mai ne putem aduce aminte de cazurile cunoscute de foști fotbaliști arădeni, care au pus umărul la revenirea acestui club din ligile inferioare și care atunci când nu a mai fost nevoie de ei li s-a trântit ușa în nas tot de către Alexandru Meszar, ajungând să se judece cu clubul pentru recuperarea salariilor restante.
Așadar, în contextul în care șirul jucătorilor țepuiți de el s-ar întinde de la sediul de pe Calea Victoriei până la intrare în Ștrandul unde unul dintre „asociații“ săi organizează an de an un eveniment de înaltă ținută, Alexandru Meszar declară cu un tupeu inimaginabil pentru orice om dotat cu un minim bun simț, că nu este normal să nu plătești salariile jucătorilor!!! Realmente, la ce abilități de a preda lecții de moralitate dintr-o cabină de videochat demonstrează, chiar nu înțelegem cum acest personaj nu a făcut carieră în politică; dar timpul nu-i pierdut.
Iar declarația despre salariile jucătorilor n-a fost singura halucinantă în cadrul aceleiași intervenții. Întrebat de către moderator dacă postul lui Adrian Mihalcea este în pericol, Meszar a declarat următoarele:
„Încă nu este cazul. Prioritatea permanentă este clubul, nu eu (n.n. !!!!!), nu Mihalcea, nu jucătorii. Când va fi momentul de a salva clubul o să luăm orice măsură.“
Așadar ce spune Alexandru Meszar? Că nu el ci clubul e prioritar? Și că pentru a salva clubul o să ia orice măsură??? Păi haideți să ne aducem aminte cine face această declarație:
Această declarație este făcută de cel care în 2022, când datoriile clubului ajunseseră la 2 milioane de euro, a avut pe masă o oferă de cedare a clubului către un grup de investitori privați, dispuși să investească în reechilibrarea și apoi dezvoltarea clubului. Ce a făcut atunci Alexandru Meszar? S-a agățat de scaunul de conducere precum Gollum de Inel, doar că spre deosebire de șirul narativ din Stăpânul Inelelor, în acest Mordor al Câmpiei de Vest obsesia maladivă pentru „prețiosul său“ nu a distrus stăpânul ci clubul. La UTA astăzi datoriile sunt triple, litigiile cu foștii jucători sunt pierdute pe bandă rulantă, iar clubul se mai agață ca înecatul de paiul aprobării planului de reeșalonare din cadrul concordatului preventiv.
Am crezut că nimic nu me mai surprinde la Alexandru Meszar. Se vede treaba însă că pe măsură ce clubul se scufundă tot mai tare, absurdul mesajelor care vin dinspre conducătorul acestuia cresc proporțional. De altfel, dacă ne uităm în istorie, vedem că este o caracteristică aproape generală pentru stăpânii care-și duc supușii spre pierzanie.
