În ziua în care ar fi trebuit să vorbim doar despre meciul cu Dinamo, să analizăm șansele echipei de a rămâne pe podium, subiectul de discuție între mulți suporteri a fost vestea că clubul UTA a solicitat instanței intrarea în concordat preventiv, deoarece nu își mai poate achita datoriile la termen. O să încercăm în rândurile următoare să analizăm succint și clar această situație, pentru a vedea care sunt implicațiile și semnificațiile acestei solicitări.
Ce este concordatul preventiv
Concordatul preventiv este o procedură legală în România destinată societăților care se confruntă cu dificultăți financiare, dar care au potențialul de a-și redresa activitatea. Scopul este evitarea insolvenței prin negocierea unui plan de restructurare cu creditorii, sub supravegherea instanței. Astfel, o societate aflată în dificultate financiară poate negocia cu creditorii pentru a evita intrarea în insolvență. Cele două părți elaborează de comun acord un plan de restructurare a datoriilor, a modalităților și termenelor de plată, plan care apoi este aprobat și supervizat de judecătorul sindic. Pe durata concordatului preventiv, care poate varia între 12 și 24 de luni, societatea respectivă este protejată de executările silite.
Diferența dintre concordat și insolvență
Deși ambele proceduri vizează restructurarea și salvarea unei societăți care nu-și mai poate plăti datoriile, există totuși o diferență importantă (mai ales în contextul UTA-ei), care face concordatul o variantă mai dezirabilă: spre deosebire de insolvență, unde planul de restructurare este implementat de un administrator judiciar numit de instanță, în varianta concordatului, conducerea societății păstrează în continuare controlul acesteia.
Ce a împins UTA spre intrarea în concordat
Așa cum atât noi cât și alți colegi precum și asociația Suporter Club UTA atrag atenția de 3 ani, clubul UTA funcționează pe pierdere în fiecare sezon, cheltuind mai mult decât îi permite bugetul. Urmarea logică a fost și este acumularea de datorii. Practica de a amâna aceste datorii nu avea cum să fie una viabilă pe termen lung deoarece fiecare dintre aceste amânări vine cu penalizări sau dobânzi aplicate la datoria deja existentă. Era inevitabil ca la un moment dat clubul să ajungă în incapacitate de plată.
UTA are în acest moment datorii de milioane de euro atât la stat cât și la foști jucători. Nu există săptămână în care pe agenda comisiei de soluționare a litigiilor din cadrul FRF să nu se afle cel puțin un caz în care un fost jucător al UTA-ei își cere plata salariilor restante. Același lucru se întâmplă și la comisiile FIFA, unde se adresează jucătorii străini, fapt confirmat de Emilian Hulubei, președintele sindicatului fotbaliștilor (AFAN), care a declarat pentru Digi Sport: „Am fost sunat chiar săptămâna asta de FIFPro pentru a fi întrebat ce se întâmplă la UTA, pentru că sunt multe procese la FIFA. Sunt nouă procese la FIFA și alte câteva în România.”
Concordatul: gură de oxigen pentru UTA, dar și pentru Meszar personal
Aprobarea concordatului ar face ca pe perioada reorganizării, evident în măsura în care clubul nu se abate de la planul aprobat, UTA să fie la adăpost de eventualele penalizări, depunctări sau alte consecințe rezultate din neplata salariilor către foștii jucători.
De asemenea clubul se se pune la adăpost față de situații penibile în care organele statului ar începe să confiște bunuri ale clubului (nu că ar avea prea multe) în contul datoriilor restante.
Însă, la fel de important este și faptul că Alexandru Meszar ar încerca prin această procedură să se pună la adăpost față de executarea silită în ceea ce privește accesul Suporter Club UTA la actele clubului. Reamintim că există o decizie definitivă a instanței în acest sens, care nici măcar în acest moment nu a fost pusă în aplicare de către conducerea clubului, lucru care intră deja în sfera penalului. E greu de spus dacă respectiva executare decisă de instanță intră sau nu sub incidența concordatului, dar însuși faptul că se poate prevala de această situație pentru a tergiversa accesul la acte prin lupte de gherilă juridică, îi conferă lui Meszar un avantaj în bătălia pe care o duce pentru păstrarea secretului asupra modului în care s-au cheltuit banii clubului în acești ani
De ce concordatul e ultima soluție (disperată) pentru Meszar
Din motivul invocat mai sus, acela că pentru Alexandru Meszar este de neconceput să piardă controlul clubului și mai ales controlul asupra actelor clubului, noi credem că varianta insolvenței nu s-a aflat și nu se va afla niciodată pe masa conducătorului clubului. Acesta probabil ar prefera mai degrabă oprobiul public al falimentului, decât să se facă lumină în mlaștina din contabilitatea clubului. Ca urmare, concordatul este, credem noi, ultima șansă a UTA-ei de a evita falimentul.
Însă pentru a fi aprobat un asemenea plan și pentru a putea fi respectat, Alexandru Meszar ar trebui să facă ceea ce n-a reușit până acum: să restructureze clubul, să scadă cheltuielile și să crească veniturile. Cum va putea să facă însă toate acestea? Scăderea cheltuielilor este aproape imposibilă în acest moment deoarece sezonul abia a început, clubul are contracte în derulare cu jucătorii, multe dintre ele încheiate chiar pe o perioadă de doi ani. Cât despre venituri, este o perioadă economică foarte grea, în care va fi și mai greu ca până acum de adus sponsori, mai ales că nici până acum conducerea clubului UTA nu s-a dovedit din cale-afară de pricepută în a atrage și menține alături oameni cu bani din Arad sau din alte părți.
Mai mult, și aici ar fi marea lovitură, nu este deloc clar dacă odată intrată în concordatul preventiv, UTA va mai putea avea acces la finanțarea din bani publici, livrată anual de primăria municipiului Arad și care se ridică la aproximativ 1 milion de euro. Pentru club acea sumă de bani a fost în fiecare primăvară colacul de salvare care a împiedicat-o să intre în colaps. Cum oare am putea crede că tocmai acum, clubul s-ar putea salva, ar putea respecta toate termenele de plată fără acei bani?
Singura șansă de salvare a lui Meszar și a UTA-ei din această perspectivă, pare să fie vânzarea de jucători. Deocamdată forma bună a echipei și prestația unor fotbaliști precum Tzionis sau Padula, ar oferi clubului de doi bani speranță, însă cum o asemenea sursă de venit nu este în niciun caz sigură, ea nu poate fi luată în calcul în planul de reorganizare ci ar fi mai degrabă un bonus. Și, evident, așa cum se întâmplă mereu pe piață, unui vânzător aflat în dificultate, nu i se va oferi niciodată prețul corect, tocmai pentru că este cunoscută disperarea sa de a vinde.
Efectele asupra echipei
Cum pentru mulți dintre suporteri, sfera de interes a UTA-ei se restrânge la evoluția din teren și rezultatele aferente, o să menționăm pe scurt și câteva dintre efectele imediate ale acestei situații asupra actorilor de pe dreptunghiul verde.
În primul rând, în scenariul negru în care intrarea în concordat nu ar fi aprobată, colapsul, incapacitatea de plată a clubului va afecta echipa imediat, probabil chiar de la următoarea zi de salariu. Cu ce consecințe, putem doar să bănuim, în condițiile în care pentru acești băieți pe care-i aplaudăm săptămână de săptămână pentru modul în care onorează tricoul pe care-l îmbracă, fotbalul, înainte de a fi un hobby, o chestiune de mândrie și onoare, este o profesie din care trăiesc și din care își întrețin familiile. Pretenția ca aceștia să joace neplătiți și să o facă și cu un nivel de determinare superior, este nu doar nerealistă ci și lipsită de respect și considerație. Epoca sclavilor gladiatori a apus totuși de vreo 2.000 de ani.
În al doilea rând, dacă se intră în concordat, nu prea vedem cum această restructurare a cheltuielilor raportat la venituri ar putea ocoli echipa. Fie că vorbim de eșalonarea unor plăți a salariilor, de rezilierea pe cale amiabilă a unor contracte cu jucătorii ce au salarii mari sau de vânzarea celor mai buni dintre ei, plus toată starea de incertitudine care va afecta vrând-nevrând și mental vestiarul, este clar că echipa nu va putea fi ținută izolată într-o bulă roz, protejată de efectele crizei.
Au căzut și ultimele măști
Dincolo de toată această situație critică, ce amenință să devină dramatică, solicitarea clubului de a intra în procedura de concordat preventiv, nu face altceva într-o ultimă instanță decât să certifice dincolo de orice încercare de cosmetizare, că Alexandru Meszar a mințit ani de zile opinia publică, iar războiul dus cu o parte a presei și cu o parte a suporterilor, nu a fost altceva decât un război împotriva adevărului și a realității. Însuși faptul că cel care conduce clubul nu a ieșit să explice personal, argumentat și detaliat acest pas juridic făcut, arată tocmai lașitatea și lipsa de asumare a celui care, culmea ironiei, și-a asumat acum 3 ani răspunderea pentru respingerea unei oferte care putea asigura trecerea clubului într-o treaptă organizatorică superioară.
Ani de zile Alexandru Meszar a mințit suporterii transmițând mesajul că „totul este sub control“. Ani de zile a mințit suporterii că UTA nu are nevoie de infuzii de capital, că este stabilă și bine organizată. Intrarea clubului în concordat arată că de fapt lucrurile nu stau deloc așa, ci că UTA este un club care nu-și poate plăti datoriile.
Ani de zile Alexandru Meszar a mințit suporterii că UTA e la fel ca toate cluburile, că la toate cluburile există datorii, că e ceva normal și că nu există motiv de îngrijorare, acesta fiind întreținut artificial de „dușmanii“ echipei. Intrarea clubului în concordat arată că de fapt lucrurile nu stau deloc așa, ci că UTA este un club care nu-și poate plăti datoriile.
Ani de zile Alexandru Meszar a demonizat suporterii care-l contestau și a îngrădit accesul unor jurnaliști la practicarea meseriei. Justificarea a fost că aceștia duc o campanie de dezinformare și defăimare, în beneficiul unora care ar vrea să îi „fure“ clubul. Intrarea clubului în concordat arată că de fapt lucrurile nu stau deloc așa, ci că UTA este un club care nu-și poate plăti datoriile.
Din acest moment faptul că UTA e pe margine prăpastiei nu mai e o speculație ci un fapt. Iar pentru asta vinovat principal este unul singur: cel care a făcut datoriile, cel care nu e capabil să le plătească, cel care a mințit.
Vor putea accesa bani publici Poli Iași a primit fonduri de la primărie în aceeași situație dar ulterior și-a cerut intrarea în insolvență înainte de împlinirea a 1 an de concordat, pt că nu au putut respecta calendarul de plăți asumat.
În condițiile în care Guvernul lucrează la schimbarea legii insolvenței în sensul inaspririi condițiilor pt a putea intra în insolvență pt UTA era mai sănătos pe termen lung să intre acum direct în insolvență.
UTA primeste diferit bani de la primaria Arad fata de cum a primit cei din Iasi, pe alta ordonanta, noi prin CMCA pe proiecte, la ei varsare directa.
Exact la fel primesc și ei sunt tot asociație și tot pe baza de proiecte.
Extras din articol GSP 25 iunie anul acesta.
Primăria Municipiului Iași a aprobat astăzi finanțarea echipei de ligă secundă ACSM Politehnica Iași cu un total de 9,45 milioane de lei, echivalentul a peste 1,85 milioane de euro.
Proiectul în baza căruia municipalitatea finanțează din nou echipa din Copou prevede „susținerea activității echipei în competițiile naționale”.
Pentru a primi finanțare de la bugetul local, Asociațiile Sportive (ONG-urile) interesate au fost nevoite să depună dosarele aferente până în data de 10 iunie.
Cele 14 solicitări de finanțare au fost punctate ulterior în baza unor parametri de evaluare tehnico-financiară. ACSM Politehnica Iași a primit al treilea cel mai mare punctaj, 82,4, sub CSȘ „Unirea” Iași (86) și ACS USV Iași (82,6).
Dar dacă CSȘ „Unirea” va primi 100.000 de lei, iar ACS USV Iași 150.000, în conturile clubului de liga a doua vor fi pompate aproape două milioane de euro!
Sumele sunt, bineînțeles, nerambursabile.