Copiii au făcut diferența

Meciul din această după-amiază a semănat izbitor cu cel de acum două luni, disputat de UTA și FC Botoșani tot pe Arena „Francisc Neuman“. La fel ca și atunci echipa lui Rednic a dominat prima repriză fără să pară că turează motoarele la maxim, a marcat și a mai ratat câteva ocazii care i-ar fi adus liniștea încă de la pauză. Și, tot la fel ca și în meciul precedent, UTA a scăzut nepermis de mult concentrarea și nivelul în startul jumătății a doua, făcând două cadouri imense oaspeților într-un interval de două minute. Ce a fost diferit? Faptul că de data aceasta Botoșaniul și-a bătut realmente joc de șansele avute, și probabil că dacă la finalul sezonului va retrograda, va putea da vina pe risipa a trei puncte, deoarece nu poți spune altceva când luftezi din 6 metri (Mitrov) sau iei portarul la țintă din 3 metri (E. Lopez). Scăpată ca prin urechile acului dintr-un scenariu demn de „Ziua Cârtiței“, UTA a recăpătat controlul jocului grație unei duble schimbări făcută de antrenor (dar care la 1-2 s-ar fi putut dovedi din nou măcar parțial tardivă) însă la fel ca în prima parte, n-a putut sau n-a încercat să fie suficient de decisă în a „omorî“ meciul, atitudine care putea din nou să o coste dacă Danylo Kucher n-ar fi avut o dublă intervenție poate mai puțin estetică dar până la urmă eficientă la șuturile expediate de Mouaddib și Mailat.

Așadar UTA s-a jucat din nou cu focul dar din fericire de data aceasta nu s-a ars; și nu s-a ars pentru că probabil undeva sus zeii din Olimpul fotbalului au pus ceață și greutăți pe creierele și picioarele lui Mitrov și Lopez în cele două faze menționate, considerând că ar fi mult prea nedrept ca Bătrâna Doamnă să nu câștige acest meci. Nedreptatea nu ar fi fost una în raport cu jocul echipei, care putem conveni că nu a strălucit, ci mai mult în raport cu ceea ce s-a întâmplat în tribune. 5000 de copii și însoțitorii lor au umplut Tribuna II „Gioni Brosovszky” și Peluza Sud, au scandat și au cântat non stop înainte de meci și în timpul lui (unii probabil nu s-au oprit nici în pauză), au însoțit cu urale frenetice fiecare plecare a echipei pe atac, fiecare șut, fiecare schimbare, asta ca să nu mai vorbim despre cutremurul produs în cartier de golul lui Ibrahimma Conte. Dacă există dreptate în fotbal (mai ales după decizia absurdă a Comisiei de Disciplină), ea a fost apărată astăzi de deznodământul meciului, pentru că era mult prea trist ca acești mii de copii, care au venit la stadion nu pentru că era un meci de fotbal la care aveau intrare liberă ci în primul rând pentru că iubesc UTA (cine are nevoie de dovadă să asculte cum s-a intonat azi „De la Dunăre la Sena“), să plece acasă mâhniți. Noi adulții putem găsi pete în soare la victorie sau motive de îndulcire a amarului la eșec dar pentru ei bucuria e mult mai pură și mai simplă iar astăzi această bucurie a purtat un singur nume: victoria! Uralele care au însoțit fluierul final și entuziasmul de după meci demonstrează că zeii fotbalului au cântărit cu dreaptă măsură rezultatul meciului de astăzi.

Reîntorcându-ne la meciul în sine, să remarcăm că Mircea Rednic a riscat astăzi, ca la poker, o formulă de joc inedită, cu un sistem schimbat (4-4-2) și cu mai multe noutăți în echipa de start: Kucher în locul lui Iacob (justificat ținând cont că Florin s-a întors la echipă abia ieri, după decesul mamei sale), Conte în locul lui Benga, Vulturar în locul lui Mihai și Imoh în locul lui Fabry. Unele dintre schimbări i-au ieșit (Kucher și Conte), celelalte așa și așa, dar marea problemă a fost că jocul în sine al echipei a părut destabilizat de aceste permutări. UTA nu a mai avut posesia dominantă, circulația mingii pe care o vedem de obicei mai ales la meciurile de pe teren propriu și a existat și senzația că forma fizică a jucătorilor care au evoluat mai puțin în ultima vreme, a tras în jos echipa în partea a doua. Până la urmă am avut șansă, antrenorul a și reparat din mers câteva lucruri (intrările lui Mihai, Freitas și Fabry s-au văzut) iar la final totul s-a terminat cu bine. Sigur, Rednic a anunțat de mai multe ori că va profita de aceste meciuri din play-out pentru a da minute consistente, inclusiv din postura de titulari, unor jucători care încă n-au dovedit pe deplin că merită încă un an de contract la Arad. Și dacă n-o faci în fața ultimei clasate, când să mai faci asta?! Doar că s-a văzut că UTA nu este o echipă atât de puternică, mai ales din punct de vedere al lotului, încât să poată face astfel de mini revoluții în primul 11 fără riscuri. Este de așteptat ca în meciurile viitoare aceste modificări să fie mai limitate ca număr, nu de alta dar chiar și liniștită în privința ambilor poli ai clasamentului, pentru UTA fiecare loc în plus ocupat la finalul sezonului reprezintă o miză financiară.

Deocamdată, după victoria de azi, UTA e pe locul de unde nu poate urca mai sus, deoarece se uită în jos la toate echipele din play-out. Este însă o poziție provizorie, la care Universitatea Cluj poate atenta duminică, dar pentru asta trebuie să învingă pe terenul următoarei echipe care va veni la Arad, anume Hermannstadt.

UTA – FC Botoșani 1-0 (1-0)
Superliga, Play-Off, Etapa 3
Vineri, 5 aprilie 2024, ora 17:30
Arad, Arena „Francisc Neuman“

A marcat: Conte (37)
Cartonașe galbene: Omondi, Conte, Mihai / E. David

UTA: Kucher – Căpușă (cpt), Stolnik, Conte, Rodrigues – Omondi, Pedro (60. Freitas), Vulturar (60. Mihai), Micovschi (81. Pop) – Luckassen (86. Trif), Imoh (81. Fabry). Rezerve: Iacob – Benga, Iurasciuc, A. Lopez, A. David, Morar. Antrenor: Mircea Rednic

Botoșani: Ducan – Benzar, Sadiku, Șeroni, Țigănașu – Filip – Florescu (68. Mouaddib), E. David (30. Mitrov), Dican (cpt), Ofosu (68. Mailat) – E. Lopez. Rezerve: Kukic – Creț, L. Fulop, Ferreira, Margiotta. Antrenor: Bogdan Andone

Arbitru central: Ionuț Coza (Cernica)
Asistent 1: Mircea Orbuleț (București)
Asistent 2: Doru Lucaciu (Cluj)
Oficial 4: Claudiu Gaitin (Timișoara)
Arbitru VAR: Kovacs Istvan (Carei)
Asistent VAR: Marius Omuț (Satu Mare)
Observator arbitraj (FRF): Ioan Onicaș (Zalău)
Observator organizare joc (LPF): Florin Bătrânu (Timișoara)