Ludwig van Beethoven a împletit genial tradiția cu inovația, influențând nu doar contemporanii săi, ci și generațiile ulterioare. Opera sa, inclusiv „Oda Bucuriei,” rămâne un pilon al geniului creativ, marcând trecerea de la clasicism la romantism și definind esența muzicii universale. César Franck a fost un compozitor, pianist, organist și profesor de muzică a fost una dintre marile figuri ale muzicii clasice în timpul celei de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. César Franck a exercitat o influență semnificativă asupra muzicii. În primul rând, a fost muzica de cameră, pe care a ajutat-o să o reînnoiască și să revigoreze.
Asemănările, dar și contrastele dintre partiturile primului concert simfonic al lunii aprilie, susțin invitația la unul dintre cele mai consistente și bine argumentate programe ale primăverii, o seară Ludwig van Beethoven – César Franck, cu violonistul Remus Azoiței și dirijorul Radu Popa.
Sala Palatului Cultural din Arad a găzduit pentru acest spectacol Filarmonica de Stat din Arad alături de:
- Dirijorul: Radu Popa
- Solist: Remus Azoiței
În program au fost creații de:
- Ludwig van Beethoven Concertul în re major pentru vioară și orchestră op. 61;
- César Franck Simfonia în re minor;
Conceput ca o adevărată simfonie concertantă, scris într-un limbaj eminamente clasic, sobru, care evită orice efect exterior de virtuozitate a viorii, Concertul în re major pentru vioară și orchestră de Ludwig van Beethoven rămâne una dintre atracțiile programelor de concert, un statut pe care îl împărtășește alături de fascinanta Simfonie în re minor de César Franck, capodopera postromantică, în care se reflectă influențele timpului care i-a urmat.
A fost o seară muzicală ascultată prin prisma unor ópusuri – unicat: a unicului concert pentru vioară din catalogul beethovenian și a unicei simfonii din creația franckiană. O seară simfonică, în care într-un mod cu totul special ne acordăm în „re”, în „re majorul” lui Ludwig van Beethoven și „re minorul” omonim, al lui César Franck…
Radu Popa s-a născut la Bucureşti în 1969. A urmat cursurile Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, absolvind în anul 1994 secţia compoziţie (clasa Prof. univ. dr. Adrian Iorgulescu), iar în anul 1996 secţia de dirijat-orchestră (clasa Prof. univ. Ludovic Bács), continuându-şi apoi formarea muzicală cu studii de masterat.
Radu Popa este invitat permanent al Filarmonicilor George Enescu Bucureşti, Transilvania Cluj-Napoca și al Orchestrei Naţionale Radio, printre altele. Prezențele concertistice ale dirijorului Radu Popa se regăsesc atât pe scenele românești, cât și pe cele din străinătate, în Cehia, Ucraina, Coreea de Sud, Moldova sau Serbia. Radu Popa este dirijor permanent al Filarmonicii Banatul din Timişoara.
Remus Azoiței este unul dintre cei mai apreciați violoniști români de peste hotare. În 1995 a absolvit Conservatorul din Bucureşti la clasa lui Daniel Podlovski. A studiat la celebra școală de arte Julliard din New York. În 2001, Remus Azoiţei a fost numit profesor de vioară al Academiei Regale de Muzică din Londra, la acel moment fiind de asemenea cel mai tânăr profesor de vioară din întreaga istorie de 200 ani a Academiei. Remus Azoiței cântă pe o vioară Niccolo Gagliano, creată în 1740.
Remus Azoiţei a concertat în săli prestigioase cum ar fi Carnegie Hall in New York, Concertgebouw Amsterdam, Salle Cortot Paris, Konzerthaus Berlin, St-Martin-in-the-Fields şi Wigmore Hall în Londra, Teatro La Fenice Veneţia, Auditorio Nacional Madrid sau Konzerthaus Viena.
Ludwig van Beethoven (1770-1827) este considerat unul dintre cei mai influenți și reprezentativi compozitori din istoria muzicii. Opera sa vastă și diversă a influențat profund dezvoltarea muzicii clasice și romantice. Beethoven s-a remarcat prin capacitatea sa de a exprima emoții complexe și profunde în muzică. Lucrările sale sunt caracterizate de o puternică expresie emoțională, dramatism și inovație structurală. Compozițiile sale sunt adesea percepute ca fiind puternice, pasionale și pline de forță.
Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale este Simfonia a 9-a în re minor, cunoscută și sub numele de „Oda Bucuriei” este actualul imn oficial al Uniunii Europene. Aceasta este una dintre cele mai semnificative lucrări din repertoriul muzical occidental și a fost o sursă de inspirație pentru mulți compozitori ulteriori.
Beethoven a revoluționat forma sonatei și a simfoniei, aducând noi dimensiuni și complexitate în structura muzicală. De asemenea, a explorat noi tehnici și forme muzicale, cum ar fi muzica de cameră și concertul pentru pian. Chiar și în ciuda pierderii auzului, Beethoven a continuat să compună muzică și să influențeze generații întregi de compozitori. Moștenirea sa muzicală rămâne una dintre cele mai valoroase și durabile din istoria muzicii.
Concertul în re major pentru vioară și orchestră, op. 61, compus de Ludwig van Beethoven, este una dintre cele mai remarcabile lucrări din repertoriul muzical pentru vioară. Scrisă în 1806, această lucrare demonstrează măiestria lui Beethoven în explorarea formei concertului și în exprimarea emoțiilor complexe prin intermediul muzicii.
În acest concert, vioara este pusă în centrul atenției, fiind tratată ca un partener egal cu orchestra, oferind solistului oportunitatea de a străluci în virtuozitate și expresivitate. Concertul în re major pentru vioară și orchestră este o lucrare esențială în repertoriul vioarei și rămâne una dintre cele mai apreciate și interpretate compoziții ale lui Beethoven.
César Franck (1822-1890) a fost un compozitor francez de renume mondial, recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în dezvoltarea muzicii romantice și post-romantice. Lucrările sale au influențat profund generații ulterioare de compozitori. Franck este cel mai cunoscut pentru compozițiile sale pentru orgă și muzica de cameră. Printre cele mai celebre lucrări ale sale se numără „Simfonia în re minor”, „Pianul Kwintet în fa minor”, „Sonata pentru vioară și pian în la major”, și „Masa Solemnă”.
Muzica lui Franck este caracterizată de o bogăție melodică, armonii complexe și structuri formale elaborate. El a fost un maestru al contrapunctului și al modulației, aducând o profunzime și o intimitate emoțională în lucrările sale.
Deși a fost destul de apreciat ca organist și profesor, Franck nu și-a câștigat recunoașterea ca compozitor pe deplin până la sfârșitul vieții sale. Cu toate acestea, lucrările sale au devenit ulterior puncte de referință în repertoriul muzicii de concert și continuă să fie interpretate și studiate în prezent. Muzica lui Franck a exercitat o influență semnificativă asupra compozitorilor francezi și internaționali din secolul al XX-lea și rămâne o parte integrală a patrimoniului muzical universal.
Simfonia în re minor de César Franck este una dintre cele mai remarcabile lucrări ale sale și o piesă semnificativă în repertoriul muzical romantic. Scrisă între 1886 și 1888, simfonia este compusă din patru mișcări și este adesea considerată una dintre cele mai importante contribuții ale lui Franck la genul simfonic.
Simfonia este cunoscută pentru armoniile sale îndrăznețe și inovatoare, precum și pentru modul în care Franck integrează temele și motivele muzicale în întreaga lucrare, oferind o coeziune și unitate remarcabilă. Această simfonie reprezintă o realizare muzicală remarcabilă și continuă să fie interpretată și apreciată pentru profunzimea sa emoțională și complexitatea sa structurală.
