Filarmonica din Arad a deschis luna februarie cu spectaculosul concert nr. 3 beethovenian, în interpretarea pianistului Cadmiel Boțac, o muzică asociată cu romantismul și unicitatea primei simfonii de Johannes Brahms, scrie site-ul Filarmonicii din Arad. Inspirată la rândul ei din bagajul de efecte beethovenian, expusă în același do minor, al luptei și al triumfului, Simfonia I, op.68 de Johannes Brahms a completat la modul ideal seara simfonică a maestrului Gheorghe Costin.
Concertul simfonic a fost dirijat de maestrul Gheorghe Costin, iar la pian a fost Cadmiel Boțac. Au fost interpretate de orchestra Filarmonicii din Arad lucrările:
- Ludwig van Beethoven Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în do minor, op.37
- Johannes Brahms Simfonia I în do minor, op. 68
Gheorghe Costin a studiat la Universitatea de Muzică din București, absolvind în paralel secțiile de compoziție (Dan Constantinescu) și dirijat (Constantin Bugeanu). Din 1984 este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Gheorghe Costin a activat ca dirijor permanent al filarmonicilor din Târgu Mureș (1986 – 1988), Iași (1988 – 2001), iar din 2001 este dirijor permanent al Filarmonicii Banatul din Timișoara.
În septembrie 1998, Gheorghe Costin a fost invitat să dirijeze Orchestra de Camera London Schubert Players Orchestra la festivalul Internațional de la Windsor. Gheorghe Costin a beneficiat de îndrumarea și prețuirea unor mari personalități dirijorale, cum ar fi Sergiu Celibidache și Erich Bergel. A realizat mai multe turnee internaționale în Ungaria, Serbia, Austria, Germania, Franța, Spania, Italia, Elveția, Anglia și Canada.
Cadmiel Boțoc s-a născut în 1997 la Sighetu Marmației unde a studiat pianul de la vârsta de patru ani. La șase ani a câștigat primul său concurs național. Cadmiel Boțoc a fost de-a lungul anilor bursier al “Fundației pentru Comunitate“ și al “Fundației Regale Margareta a României”, în cadrul programului Tinere talente. El a susținut concrete și recitaluri în SUA, Luxemburg, Croația, Italia, Franța, Rusia, Germania și Austria.
În ianuarie 2023 Cadmiel Boțoc a absolvit cursurile de Master ale Universității de Muzică și Arte din Viena, la clasa profesorului și pianistului Stefan Arnold. Din octombrie 2023 este doctorand al Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.
Când a început să scrie cel de al treilea concert pentru pian, în do minor, op. 37, Ludwig van Beethoven a fost întru totul influențat de sonoritățile do minorului lui Wolfgang Amadeus Mozart, geniala partitură a anului 1786, care a dominat preferințele generației romantice, dar și ale acelora care i-au urmat. Liniile melodice, desenele ritmice și arhitectura frazelor, dezvăluite prin inspirația discursului mozartian, i-au oferit lui Ludwig van Beethoven argumentele pentru una dintre cele mai îndrăznețe dintre partiturile pianistice ale începutului de secol XIX, pe care a așezat-o în aceeași matcă a do minorului, și căreia i-a potențat anvergura eroică și dramatică.
Concertul nr. 3 este cu siguranță primul mare concert beethovenian în care se înregistrează un progres la nivelul echilibrului între solist și orchestră. Schițat în 1800 și definitivat în 1802, concertul în do minor a fost audiat pentru prima dată la Viena în 5 aprilie 1803. Va fi editat în noiembrie 1803 și dedicat prințului Ludwig Ferdinand al Prusiei.
Într-o seară încărcată de pasiune și genialitate muzicală, auditoriul a fost captivat de magia concertului nr. 3 în do minor pentru pian și orchestră, op. 37, al lui Ludwig van Beethoven. Când primele note ale pianului au răsunat, o undă sonoră de emoție a străbătut audiența. Beethoven își conduce ascultătorii printr-o călătorie sonoră complexă, explozivă și plină de contrast. Pianul, protagonistul acestei opere, dezvăluie o virtuozitate tulburătoare, împletită cu pasaje lirice care ating sufletul. Orchestra răspunde cu forță și sensibilitate, creând o simfonie de sunete care pătrunde adânc în inimile ascultătorilor.
Momentul lent aduce o odă adâncă și solemnă, cu acorduri ce par să plutească în aer, ca un dialog între sufletul pianistului și orchestră, atingând culmi inimaginabile de expresie. Finalul, plin de energie și triumf, încheie concertul lăsând în urmă o atmosferă încărcată de emoții intense și un public fermecat. Concertul nr. 3 în do minor este o experiență artistică incredibilă, ilustrând măiestria lui Beethoven în capturarea complexității umane și în exprimarea liberă a emoțiilor prin limbajul universal al muzicii.
Simfonia I de Johannes Brahms a fost audiată la Karlsruhe la 4 noiembrie 1876. După ariditatea sonoră a primei părți, Andante sostenuto, partea a II-a, apare ca una dintre cele mai romantic pagini scrise de Brahms. În partea a III-a, unde în mod obișnuit este locul unui scherzo, Brahms creează o altă pagină lirică. Partea a IV-a este cea mai întinsă, cea mai complexă și cea mai bogată.
Simfonia I în do minor, op. 68, a lui Johannes Brahms, este o capodoperă monumentală ce transcede timpul și spațiul cu o eleganță și profunzime remarcabile. De la primele acorduri, ascultătorul este prins într-un vârtej de emoții, în care muzica lui Brahms devine un peisaj sonor bogat și expresiv.
Prima parte, cu pasajele sale majestuoase și motivele muzicale fermecătoare, construiește o atmosferă grandioasă. Încărcată de forță și dramatism, simfonia își dezvăluie natura complexă și melodică, ilustrând măiestria compozitorului în creația unui dialog subtil între diferitele secțiuni ale orchestrei. Adagio-ul uluitor aduce o frumusețe lirică, cu armonii adânci și linii melodice pline de pathos. A treia parte, plină de vitalitate și ritm, pune în evidență abilitatea lui Brahms de a combina virtuozitatea tehnică cu o expresie emoțională puternică.
Finalul triumfător, cu tonalități majore și schimbări de ritm, aduce simfonia la o concluzie apoteotică. Brahms creează un spectacol muzical captivant, care explorează întregul spectru al emoțiilor umane, de la melancolie la triumf. Simfonia I rămâne un monument al muzicii romantice, un testament al geniului lui Brahms și o călătorie sonoră inegalabilă.
