Au trecut și aceste alegeri locale, așa cum au trecut și altele și așa cum vor trece și pe viitor. Unii au câștigat, alții spun că au câștigat, unii că au pierdut, iar alții nu se recunosc înfrânți.
Am încercat, pe toată perioada campaniei electorale, să ne abținem din a scrie despre partide, politicieni, campanie și alte neamuri de-ale lor. Cu mici excepții, am și reușit, abstracție făcând puținele cazuri în care efectiv ne-am văzut nevoiți să scriem despre unele probleme din administrația locală, atingând inevitabil și factorul politic, din moment ce tot politicienii conduc aceste administrații.
Acestea fiind spuse, nu știm dacă noi am fi cei mai potriviți în a ne da cu presupusul despre ceea ce s-a întâmplat în această perioadă în mediul politic, despre cine a câștigat aceste alegeri, despre cine a pierdut aceste alegeri și cum ar fi fost dacă anumite situații nu s-ar fi schimbat pe parcurs, însă o să îndrăznim totuși să ne dăm „părerologi” preț de câteva minute și o să vedem ce iese, iar dacă nu ne iese, o să vă rugăm măcar să nu ne ocărâți.
Și o să-i luăm pe rând…
Liberalii
Cum era de așteptat, PNL s-a impus la Consiliul Județean Arad, dar și la cea mai importantă primărie din județ, cea a municipiului Arad. Totodată, liberalii au câștigat alte 52 de primării din județ, la care îi mai putem adăuga și pe independenții de la Săvârșin și Ususău, susținuți tot de cei din PNL. Vorbim astfel despre un președinte de consiliu județean și de 55 de primari care vor sta în următorii patru ani sub umbrela galben-albastră.
Aici, dacă vorbim exact despre ce au câștigat liberalii față de alegerile locale din 2016, trebuie spus în primul rând că au câștigat președintele de CJ, care acum 4 ani era ales dintre consilieri și nu uninominal, direct de cetățeni. Iustin Cionca s-a impus categoric, cu aproximativ 48% din voturile arădenilor, în vreme ce următorul clasat, Răzvan Anghel (USR-PLUS) a strâns doar în jur de 13 procente. Apoi mai trebuie spus că au reușit să își crească numărul de consilieri județeni de la 16 la 17, ceea ce înseamnă că acum au majoritate simplă în Consiliul Județean și fără să facă vreo alianță, având nevoie de votul altor partide doar la proiectele care necesită două treimi din voturile consilierilor.
Ei bine, tot față de 2016, liberalii au mai câștigat opt primării. Ceea ce nu-i tocmai ușor. Au produs surprize la Chișineu-Criș, unde nimeni nu mai credea că Gheorghe Burdan mai poate fi schimbat vreodată. În același timp, însă, au pierdut cinci primării: Apateu, Craiva, Hălmagiu, Secusigiu și Târnova. Ce trebuie însă menționat, legat de succesul liberalilor în unele localități din județ, este faptul că acest succes este legat și de traseismul unor primari, primari care fie au fost racolați imediat după ce și-au câștigat mandatele în 2016, fie chiar înainte de aceste alegeri. Iar aici îi putem enumera pe următorii: Emanuel Horhat-Coraș – Beliu (fost PSD), Mircea Braiți – Buteni (fost PMP), Mihaela Banci – Hălmăgel (fostă PSD), Iosif Bimbo – Livada (fost PSD), Florin Dema – Șimand (fost PSD), Florin Lela – Tauț (fost independent), Gheorghe Dudaș – Zărand (fost independent). Așadar, vorbim despre nu mai puțin de șapte primari racolați de PNL, după ce în 2016 câștigaseră primăriile fie independenți, fie la PSD, fie la PMP. Tot aici îi mai putem adăuga și pe Ioan Vodicean, de la Săvârșin, care în 2016 era primar PSD, iar acum este independent susținut de PNL, dar și pe Florin Țole, de la Ususău, care din independent a devenit independent susținut de PNL. Și o altă mișcare interesantă a fost și la Petriș, unde independenta Irina Onescu s-a înscris în PNL, apoi a renunțat să mai candideze la primărie, alegând consiliul județean, iar liberalii au pus rapid mâna pe cel mai important contracandidat al primăriței MTV, Ionel Berari, cel care până înainte ca Onescu să-și anunțe retragerea era candidatul PRO România.
Deci, dacă punem în balanță faptul că în 2016 PNL a câștigat 47 de primării, iar în 2020 a câștigat 55, dar că între timp aceștia au racolat 7 primari, au susținut 2 independenți, plus candidatul altui partid, totuși, liberalii au câștigat sau au pierdut alegerile la nivel de județ?
În același timp, în ceea ce privește Consiliul Local al Municipiului Arad, spre deosebire de anul 2016, când liberalii au reușit să câștige nu mai puțin de 12 posturi de consilier, în 2020 aceștia și-au adjudecat doar 9 posturi. Așadar, nu s-ar zice că e totuși o mare victorie, ci mai degrabă un declin în opțiunile arădenilor.
Totodată, chiar și în ceea ce îl privește pe Călin Bibarț, victoriosul de la primărie, lucrurile sunt destul de interesante. Și spunem asta pentru că Bibarț a luat un scor mult sub așteptări. Noi am încercat să găsim câteva explicații pentru această „prăbușire” a candidatului PNL. În primul rând trebuie să spunem că, înainte de a fi desemnat candidatul PNL, când încă în această postură se afla Sergiu Bîlcea, Bibarț stătea excelent în sondaje, în unele trecând chiar de 50%. Totuși, la alegeri acesta a reușit să obțină 33,7%. Cum se explică această cădere de aproximativ 20 de procente? Păi, în primul rând, înainte de a fi candidatul PNL, Bibarț era văzut prin ochii publicului ca „rebelul” partidului, omul care deși stă bine în sondaje, mult mai bine decât Bîlcea, nu este lăsat să candideze. Acest aspect i-a adus lui Bibarț un val de simpatie și din partea celor care nu sunt votanții tradiționali ai PNL. Și nu sunt puțini cei care așteptau o candidatură independentă din partea acestuia. Noi apreciem că o parte din simpatia de care se bucura Bibarț s-a risipit atunci când a fost numit candidatul partidului, moment în care mulți l-au asociat cu fostul primar Gheorghe Falcă. Mai mult, s-ar putea ca alte câteva procente din traista actualului primar să fi fost pierdute în momentul în care același Gheorghe Falcă s-a dus în locul său la o dezbatere televizată la care Bibi confirmase prezența. Și dacă mai era nevoie de vreo asociere între Bibarț și Falcă, aceasta a fost servită „pe tavă”, probabil tacticos, chiar de către liderul PNL Arad, într-o altă emisiune televizată, în care s-a discutat despre Bîlcea ca fiind „produsul lui Falcă”. Încercăm să redăm din memorie ceea ce a precizat Gheorghe Falcă, zâmbind, la momentul respectiv: „Pe domnul Bîlcea îl cunosc mai bine doar de câțiva ani (n.red. – de când PNL și PD-L au fuzionat într-un singur partid). Pe domnul Bibarț îl cunosc din 90 și ceva. Poate mai degrabă domnul Bibarț este un produs al meu, decât domnul Bîlcea”. Nu știm dacă într-adevăr Bibarț este sau nu produsul lui Gheorghe Falcă și dacă primarul va „dansa” după cum îi va cânta șeful de partid, însă este cert că Bibarț și-a pierdut în acel moment aura de „rebel” și a fost asimilat de foarte mulți alegători cu fostul primar. Altfel nu ne explicăm căderea bruscă a candidatului liberalilor, mai ales ținând cont de o prezență foarte mică la vot (sub 30%), lucru care în general avantajează primarul în funcție și partidele mari, adică exact pe Bibarț și PNL.
Pluseriștii
Așa ne place să-i mai „alintăm” din când în când pe cei din USR-PLUS, deveniți recent un singur partid. Înainte de toate, un lucru este cert, în sensul că, cel puțin în ceea ce privește municipiul Arad, candidatul USR-PLUS a obținut un scor destul de bun. Evident, contează cu ce anume comparăm acest scor bun. Dacă îl comparăm cu scorul pe care candidații USR-PLUS l-au luat în alte mari orașe ale țării, nu este un scor tocmai bun. Însă, dacă îl comparăm cu sondajele de dinainte de alegeri, putem spune că sunt foarte puțini cei care credeau că Adrian Wiener se va apropia atât de mult de Călin Bibarț. Desigur, aici poate fi vorba și despre căderea lui Bibarț, respectiv de transferul de simpatie a celor care l-au asociat pe actualul primar cu fostul primar și care poate s-au îndreptat către ceea ce ei considerau o alternativă.
În ceea ce privește consiliile, atât cel municipal, cât și cel județean, este destul de greu să cântărim câștigul USR-PLUS, în condițiile în care partidul trece pentru prima oară prin „focul” alegerilor locale. Practic, nu ne prea putem raporta la alegerile din 2016, fiindcă ei n-au participat la acele alegeri, formațiunea luând naștere imediat după aceea.
Și cu toate acestea, am văzut că cei din USR-PLUS Arad consideră că rezultatele obținute de ei la aceste alegeri sunt unele bune. Dar asta în condițiile în care USR-PLUS au câștigat, evident, niște procente frumușele, dar practic n-au câștigat mai nimic. USR-PLUS nu se poate lăuda că a pus mâna pe vreo primărie, cel mai bun rezultat al formațiunii fiind în Municipiul Arad, unde au reușit să se claseze pe locul 2 la primărie și să prindă 7 posturi de consilieri. Noi am spune că cei din USR-PLUS au prins acum un „măr otrăvit”, cu un rezultat bunicel, dar care în același timp le dă bătăi de cap. Vă spunem sincer că n-am vrea să ne aflăm în pielea liderilor USR-PLUS în aceste momente, care sunt obligați acum să aleagă dacă vor sta în următorii patru ani în opoziție sau dacă vor alege să dea curs invitației lui Gheorghe Falcă de a li se alătura liberalilor în guvernarea locală, unde li s-a propus chiar și un post de viceprimar. Cumva, indiferent ce decizie ar lua pluseriștii, ar avea de pierdut. Dacă acceptă să facă parte din administrația Aradului, poate chiar și a județului, cei din USR-PLUS nu vor mai putea veni peste patru ani să se erijeze în principalul adversar al PNL, fiindcă nu vor fi credibili. Adică nu poți să stai patru ani la aceeași masă, să girezi anumite decizii, dar apoi să vii să spui alegătorilor că de fapt tu ești „fată mare”. Dacă nu vor accepta oferta PNL și vor alege să fie principalul partid de opoziție din Arad, cei din USR-PLUS s-ar putea să aibă de pierdut pe alte două direcții. Una ar fi în interiorul partidului, unde cu siguranță există anumite voci care își doresc să prindă niște funcții publice. Iar alta, printre alegători, care s-au săturat să-i tot vadă pe aceștia cum strigă de unii și de alții, dar refuză în continuare să ia parte la decizii. Lucru care de altfel s-a întâmplat și când PNL i-a invitat pe cei din USR și pe cei din PLUS să li se alăture la guvernarea țării, aceștia din urmă refuzând. Păi, dacă ai intrat în politică doar pentru a prinde niște posturi de consilieri, parlamentari și europarlamentari, dar fără să îți asumi o implicare directă, s-ar putea să nu ai viață prea lungă și să nu te mai ia lumea în serios.
Așadar, concluzia noastră este că, indiferent ce dezicie ar lua conducerea USR-PLUS Arad, ușor nu le va fi.
Și am mai vrea să mai punem o întrebare înainte să trecem la următorul partid, una la care noi nu avem un răspuns clar, poate nici dumneavoastră, dar care pictează un tablou interesant. Ce ar fi fost dacă PNL nu și-ar fi schimbat candidatul înainte de campania electorală și ar fi mers pe mâna mai slab cotatului Sergiu Bîlcea? Evident, la fel de bine putem să ne întrebăm și care ar fi fost rezultatul dacă nici USR-PLUS nu ar fi schimbat candidatul și ar fi mers pe mâna lui Sergiu Vlad, de asemenea mai slab cotat decât Adrian Wiener?
Social-democrații
În dreptul social-democraților tot ce putem să facem este să constatăm un eșec răsunător. Eșec și la Consiliul Județean Arad, eșec și la Primăria Municipiului Arad. Rezultatul PSLC (Platforma Social Liberal-Creștină – da, au făcut-o și pe asta), alianța formată din PSD, ALDE și PNȚCD, la CJ este de trei ori mai mic decât în urmă cu patru ani. Vorbim, evident, despre lista de consilieri județeni, pentru că în ceea ce privește lupta pentru președinția CJA nu putem face o comparație, în urmă cu patru ani președintele fiind ales dintre consilieri și de către consilieri, nu direct de cetățeni. Astfel, dacă în 2016 PSD reușea să obțină 11 mandate, în vreme ce ALDE au obținut și ei două mandate, în 2020, pe listă comună, PSLC a reușit să obțină doar patru mandate. Cum se explică această cădere?
Dincolo de faptul că PNL era evident avantajat de numărul mare de primari pe care îl avea în județ, lucru care contează enorm, primarul trăgând după el și lista de consiliu local și cea de consiliu județean, prăbușirea PSD este destul de nasoală pentru social-democrați. Și trebuie ținut cont că PSLC a avut trei nume grele în capul listei: senatorul Mihai Fifor, deputatul Florin Tripa și deputatul Eusebiu Pistru, candidatul la președinția CJ, Ruben Budău, fiind abia pe locul patru. Poate că la acest eșec a contribuit și lipsa de notorietate a candidatului la fotoliul de președinte, Ruben Budău fiind un tip total necunoscut publicului larg până la începutul lunii august, când a fost lansat acest PSLC. Budău a obținut doar aproximativ 12 procente, clasându-se pe locul 3. În același timp, se prea poate să fi contribuit și numărul semnificativ de primari pe care PSD i-a pierdut în ultima perioadă, aceștia virând spre PNL. Și, totodată, poate că lumea n-a mai mușcat „momeala” cu numele pompoase de parlamentari regăsiți pe aceste liste, parlamentari care aproape niciodată nu renunță la locurile din Senat sau Camera Deputaților pentru un loc într-un consiliu local sau județean.
Și ar mai fi un lucru important de spus despre PSLC. Fără a intenționa să jignim pe cineva sau să luăm din meritele cuiva, noi considerăm că această alianță n-a adus vreun plus PSD-ului, lucru pe care l-am afirmat și înainte de alegeri, așa că nu ne-am trezit viteji după război. Spunem asta pentru că, în momentul de față, ALDE și PNȚCD nu mai reprezintă mare lucru pe scena politică. Iar acest lucru se vede inclusiv din întocmirea listei, o listă pe care primul candidat al ALDE se află pe locul 8, în vreme ce primul candidat al PNȚCD (și singurul, de altfel) se află pe locul 14. Așadar, unde este plusul pe care cele două partide-breloc l-au adus acestei alianțe? Ba dimpotrivă, PSD a pierdut enorm în mediul rural și mai ales în rândul vârstnicilor, candidând sub o altă siglă și nu sub cea tradițională. Iar asta pentru că au ajuns destul de în spate pe buletinele de vot și pentru că foarte mulți alegători nu reușeau să găsească sigla PSD. Singurul scop, probabil, atins de această alianță a fost acela de a masca sigla PSD, în speranța că „negativul” partidului va fi și el mascat odată cu sigla. Această strategie a avut-o și Gheorghe Falcă în 2012, atunci când PD-L era văzut destul de prost în ochii alegătorilor și când a mascat partidul sub sigla Mișcării Creștin-Liberale (MC-L). Însă PSD nu a beneficiat acum de avantajul pe care PD-L îl avea în urmă cu opt ani, acela de a avea o armată de primari, consilieri locali și județeni care să promoveze noua formațiune, astfel încât alegătorul să o poată asocia cu ei. Și au mai și ieșit târziu cu noua alianță, cu mai puțin de două luni înainte de alegeri.
În concluzie, am putea spune că PSD este marele perdant al acestor alegeri.
UDMR și Meszar
În ceea ce îi privește pe maghiarii de la UDMR, lucrurile sunt destul de simple. Aceștia au reușit să obțină același număr de consilieri locali și județeni, câte doi. Totuși, UDMR a reușit să producă o surpriză la Șofronea, unde au câștigat o primărie condusă ani de zile de către un primar PSD. În rest, aceștia au reușit să-și adjudece din nou primăriile de la Dorobanți, Iratoșu, Mișca și Peregu Mare.
După ani de zile, UDMR și-a schimbat candidatul la primăria Aradului, pe eternul Levente Bognar, înlocuindu-l cu Alexandru Meszar, cunoscut în Arad pentru implicarea sa în viața sportivă și mai ales în cadrul clubului UTA. Acesta s-a clasat pe locul cinci în bătălia pentru fotoliul de primar obținând puțin sub șapte procente din votul arădenilor.
PMP
Partidul Mișcarea Populară inventat de fostul președinte Traian Băsescu și condus la Arad de Florin Remețan a reușit să vină cu un candidat surpriză la primăria Aradului. Acesta este Cristian Galea, care pe mulți i-a surprins plăcut prin modul în care a ales să își desfășoare campania electorală, fiind probabil singurul care n-a prea vorbit despre adversarii săi, ci mai multe despre sine și despre proiectele sale. Era oarecum evident că Galea nu va reuși să câștige primăria, dar a reușit totuși să se claseze pe locul 4, cu puțin peste șapte procente, dar peste mai cunoscuții Alexandru Meszar și Marin Lupaș.
Dacă în 2016 PMP n-a reușit să facă pragul electoral pentru a intra în Consiliul Local Municipal, de această dată și-a adjudecat două posturi de consilier. Tot două posturi a prins și în Consiliul Județean Arad, însă același lucru l-au izbutit oamenii lui Remețan și în urmă cu patru ani.
Totuși, deși ar părea că PMP este oarecum câștigător la aceste alegeri, fiind pe plus cu doi consilieri municipali, trebuie menționat că în 2016 partidul lui Băsescu câștiga primăria Buteni, cu Mircea Braiți, „transferat” între timp la PNL.
PRO România
PRO România a trecut pentru prima oară prin „botezul” alegerilor locale, fiind cel mai tânăr partid care cât de cât spune ceva. Condus la nivel național de fostul premier Victor Ponta, iar la Arad de fostul deputat Flavius Măduța, PRO România s-a prezentat în fața arădenilor cu doi oameni destul de cunoscuți pentru cele mai importante funcții din județ. Cosmin Pribac, fost prefect al județului, pentru președinția Consiliului Județean, respectiv Marin Lupaș, fost consilier PSD și fost consilier independent, pentru primăria Aradului. Despre scorul lui Cosmin Pribac nu putem spune prea multe, fiindcă cei de la Biroul Electoral Județean n-au reușit să finalizeze procedurile din motive tehnice, noi reușind să punem „mâna” doar pe rezultatele primilor trei clasați, dar și asta de la alte partide care au încheiat numărătorile paralele și și-au făcut calculele lor. Ce știm însă este că PRO România a scos un scor destul de bun la nivel de județ, clasându-se pe locul patru și reușind să-și adjudece trei posturi de consilier județean. Ba mai mult, aceștia au reușit să câștige și o primărie, pe cea de la Dieci.
Totuși, în ceea ce privește situația de la Primăria Municipiului Arad, scorul scos de Marin Lupaș este unul destul de slab, cu puțin peste 3%. Nici în ceea ce privește situația pentru consiliul municipal lucrurile nu stau prea bine pentru PRO România, aceștia nereușind să treacă pragul electoral, astfel că nu vor avea vreun reprezentant. Asta în condițiile în care acestora le-au lipsit doar vreo 70, 70 și ceva de voturi pentru a reuși.
Nefiind participanți la alte alegeri locale și chiar dacă nu au reușit să prindă CLM-ul, cei de la PRO România se pot considera oarecum câștigători după acest scrutin, bifând trei posturi în consiliul județdean, o primărie și mai mulți consilieri în primăriile din județ.
Înainte de a încheia mica noastră analiză despre PRO România și, totodată, despre aceste alegeri, ar mai trebui menționat că, la două zile după alegeri, candidatul PRO România, Marin Lupaș, a ieșit cu un mesaj pe pagina sa de Facebook, prin care nu doar că se dezice de partidul care l-a susținut, dar a profitat de ocazie pentru a-și înțepa – îndrăznim să spunem – foștii colegi.
„(…) Puteam alege calea mai uşoară şi să candidez din nou independent. Nu am vreo funcție în PRO România, însă am dorit să construiesc ceva pentru social-democrație pe termen lung, pentru generațiile următoare din municipiu. Din păcate nu s-a dorit. Şi aici nu mă refer la votanți. (…) Am acceptat să candidez în ultimul ceas, după ce s-a renunțat la varianta inițială stabilită fără o consultare cu mine, singurul reprezentant la acea vreme al PRO România în administrația locală din Arad. (…) Dar nu sunt haiduc, sunt un om de echipă şi am aşteptat în zadar o mobilizare a celorlalți colegi”, este un fragment din postarea lui Marin Lupaș.
Nu știm exact ce s-a întâmplat între Lupaș și cei de la PRO România și unde s-a produs ruptura, însă din informațiile noastre acesta ar fi refuzat inclusiv să participe la ședința pe care colegii săi au făcut-o după alegeri, pentru a analiza tot ce s-a întâmpla, postând respectivul mesaj pe Facebook fix în momentul în care ceilalți colegi ai săi erau în ședință. Deși nu e câtuși de puțin treaba noastră ce s-a întâmplat între Lupaș și PRO România, impresia noastră este că reacția fostului candidat la primărie vine dintr-o frustrare și că este lipsită totală de fair-play față de cei cu care s-a dus la drum. Adică indiferent ce s-ar fi întâmplat între ei, după înfrângere nu ieși să-ți ataci colegii, fiindcă probabil dacă la momentul acesta era consilier local nu ar fi făcut-o. Și mai ales că noi știm un lucru pe care poate nu mulți dintre dumneavoastră îl cunoașteți. Anume, faptul că, în 2016, Marin Lupaș nu a prins consiliul local ca independent doar pe forțele sale, ci a avut în spatele său o întreagă armată coordonată și finanțată chiar de Flavius Măduța.
Acestea fiind spuse, sperăm că am reușit să creionăm câtuși de puțin cele întâmplate la aceste alegeri, că am surprins lucrurile esențiale și că nu v-am plictisit prea mult, chiar dacă textul este unul destul de lung.
