Cazul „Otele” pare a fi ajuns într-un punct în care lucrurile par clarificate, iar asta fiindcă se pare că fotbalistul ar fi semnat cu CFR Cluj. Totuși, rămân destule semne de întrebare în jurul acestei povești.
Astfel, presa arădeană a dezbătut deja subiectul „Otele”, încă din primele zile ale acestui nou an, atunci când fotbalistul a intrat în ultimele șase luni de contract cu UTA, iar clubul a recunoscut că înțelegerea nu va fi prelungită. Inițial, zvonurile arătau că nigerianul ar putea ajunge în prima ligă din Israel, la Hapoel Kiryat Shmona, formație care l-a dorit pe Otele și în vara anului trecut, atunci când a trimis oficial o ofertă pe adresa clubului, ofertă în care formația israeliană oferea suma de 200.000 de euro și un procent de 25% dintr-un viitor transfer. UTA a refuzat atunci oferta de transfer. Cumva, de înțeles, dacă își doreau să-l păstreze pe Otele. Ce nu a făcut UTA, însă, a fost să-i facă urgent fotbalistului o ofertă de prelungire a contractului și ținându-l pe nigerian pe un salariu de 5.800 de euro, alegând însă să aducă jucători în prag de „pensionare” pe salarii duble, al căror randament a fost aproape sau egal cu zero. Și ne mirăm de ce Otele, care a fost poate chiar cel mai bun fotbalist al Bătrânei Doamne în această primă parte a campionatului, nu și-a mai dorit să rămână la club? Iar jucătorul nu ar trebui blamat sau înjurat, fiindcă este cât se poate de evident că nici conducerea clubului nu i-a oferit respectul cuvenit.
Citește și: „Profesioniștii” de la UTA oferă încă o mostră de amatorism. După „rețeta” Roger, UTA îl va pierde și pe Otele, fiindcă nu i-au prelungit contractul la timp
Am putea merge chiar mai departe cu supozițiile, gândindu-ne inclusiv la posibilitatea ca clubul doar să fi mimat dorința de a-l păstra pe Otele. Insistăm asupra faptului că, din informațiile noastre, oferta de prelungire pentru Otele a venit mult prea târziu. Mai mult, se pare că, deși clubul i-ar fi oferit lui Otele în jur de 14.500 de euro în noul contract, acesta ar fi urmat să intre în vigoare abia din vara viitoare. Adică, până sezonul viitor, Otele ar fi fost remunerat în continuare cu doar 5.800 de euro, în vreme ce Keșeru are un salariu de 13.000 de euro și bonusuri pe măsură. La modul cel mai serios, întrebăm și noi, vi se pare că cei din conducerea clubului și-au dorit cu adevărat să-l păstreze pe Otele? Nouă, nu! Iar în sprijinul afirmațiilor noastre vin și alte argumente.
Episodul I
Vă mai amintiți cum, în 2021, clubul și-a pierdut unul din cei mai buni jucători tot în detrimentul celor de la CFR Cluj? Vorbim despre Denis Rusu, fotbalist care la momentul respectiv era împrumutat de la Șoimii Lipova și care era într-o formă destul de bună, dar pe care UTA l-a „ratat” într-un mare fel. Impresarul „unic” Bogdan Apostu amenința atunci că va face și va drege, că-l va da în judecată pe copil, pe motiv că a semnat cu CFR Cluj fără știrea lui, deși ar fi avut o înțelegere. Oare să fi fost chiar așa? Oare Denis Rusu a fost direcționat către Cluj de altcineva, decât chiar de Apostu? Nu putem să știm cu siguranță, poate vom afla vreodată, dar lucrurile sunt cel puțin dubioase.
Episodul II
Mai departe, în 2022, istoria se repetă. Roger Junio, brazilianul ajuns la UTA tot prin Apostu, intră în ultimele șase luni de contract și este „șutit” de cei de la CFR Cluj. La momentul respectiv, Roger era unul dintre cei mai buni fotbaliști din lotul lui Gyuszi Balint, dacă nu chiar cel mai bun. Cum a fost posibil ca un astfel de jucător să fie lăsat să intre în ultimele luni de contract? Ce club din lumea asta, care se pretinde a fi câtuși de puțin serios, permite așa ceva? Ei bine, la UTA vedem că se poate întâmpla lucrul ăsta. Cine era lângă Roger când a semnat contractul cu CFR Cluj? Evident, chiar impresarul Bogdan Apostu, cu un zâmbet cât se poate de larg pe față, doar urma să încaseze niște comisioane frumușele.
Episodul III
Un an mai târziu, în 2023, istoria se repetă, din nou. Philip Otele, nigerianul ajuns la UTA prin (ghiciți prin cine!?) Bogdan Apostu, intră în ultimele șase luni de contract și, printr-o schemă trasă deja la indigo, CFR Cluj îl „suflă” de sub nasul clubului arădean. Ca și Denis Rusu, ca și Roger Junio, Philip Otele era, în momentul în care a semnat cu CFR Cluj, unul dintre cei mai în formă jucători din lotul lui Gyuszi Balint, dacă nu chiar cel mai bun. Și, din nou, ne întrebăm dacă totul este pur întâmplător? Noi credem că nu. Pentru că, chiar și în condițiile în care conducerea clubului arădean se dovedește pe zi ce trece a fi tot mai incompetentă, este greu de crezut că un club profesionist își poate pierde, an după an, cel mai bun jucător, în detrimentul aceluiași club (CFR Cluj), doar din întâmplare. Haideți să fim serioși! Nimic nu pare a fi întâmplător…
Cine câștigă de pe urma acestor transferuri?
Nu putem să nu ne punem această întrebare: „Cine câștigă de pe urma acestor transferuri?”. Este clar că nu clubul UTA. Probabil toată lumea știe acest aspect, dar pentru orice eventualitate subliniem faptul că, atunci când un jucător liber de contract sau aflat în ultimele luni ale unei înțelegeri, chiar dacă nu se plătește o sumă de transfer pe el sau dacă suma este infirmă, se plătesc niște comisioane frumușele, de ordinul zecilor, sutelor sau chiar milioanelor de euro, în funcție de valoarea respectivului fotbalist. Când Denis Rusu a ajuns la UTA, avea o cotă de piață de 25.000 de euro, iar când a semnat cu CFR Cluj, Denis Rusu era cotat la 450.000 de euro. Când Roger Junio a ajuns la UTA, era cotat la 300.000 de euro, iar când a plecat la Cluj ajunsese la 550.000 de euro. Când a venit la Arad, Philip Otele avea o cotă de 300.000 de euro, iar acum, când semnează cu CFR Cluj, este cotat la 650.000 de euro. Ce înțelegem de aici? Înțelegem că UTA este o „vitrină”, în care domnul Apostu aduce și expune niște jucători, clubul le crește cota considerabil, apoi domnul Apostu îi duce la campioana României. Cine câștigă de pe urma acestor „combinații”? Clubul UTA câștigă puțin spre deloc.
În cazul lui Rusu, UTA nu s-a ales cu absolut nimic. În cazul lui Roger, UTA a încasat „fabuloasa” sumă de 75.000 de euro. Adică de șapte ori mai puțin, decât cota de piață a jucătorului la momentul respectiv. Și acei bani au ajuns la UTA târziu, abia după luni de zile și după ce clubul arădean s-a adresat forurilor competente. În cazul lui Otele încă nu e clar cât și dacă UTA va vedea vreun ban. Teoretic, Otele a semnat deja un contract cu CFR Cluj (cel puțin așa anunță presa națională), practic, nu știm încă de când își dorește Dan Petrescu să-l aibă pe Otele sub comanda sa. Dacă-l vrea doar din vară, atunci nigerianul va rămâne la Arad încă aproximativ jumătate de an. În acest caz, va fi interesant de văzut care vor fi randamnetul și determinarea jucătorului, el știind deja că va pleca la altă echipă. Dacă Petrescu nu vrea să riște ca din vară să aibă pe mână un jucător ieșit din formă, atunci CFR probabil va dori să-l transfere pe Otele încă din această perioadă, astfel că va trebui să achite o sumă – cel mai probabil modică – clubului arădean. Din moment ce pe Roger s-au luat 75.000 de euro, este foarte probabil ca și pe Otele să se plătească o sumă asemănătoare.
Totuși, este clar că Otele și cei care îl impresariază sau care îi intermediază transferul vor încasa și niște comisioane, comisioane care nu vor fi tocmai mici. Cumva, nu ne-am hazarda să-l acuzăm pe Bogdan Apostu că își vede interesul, respectiv interesul jucătorilor pe care îi plimbă în stânga și-n dreapta. Este firesc ca un impresar să facă acest lucru. O fac și impresarii unor jucători precum Mbappe, Neymar, Haaland etc. Cu toate acestea, nu putem să înțelegem cum Alexandru Meszar, cel care administrează clubul UTA, respectiv Gyuszi Balint, antrenorul care „taie și spânzură” atunci când vine vorba despre sosiri și plecări de jucători, permit să se întâmple astfel de lucruri la clubul arădean!? Nu avem dovezi irefutabile în acest sens, dar mirosul „complicității” este unul destul de pestilențial. Nu o spunem, dar ne întrebăm: „comisioanele încasate de pe urma acestor jucători se împart la mai multe persoane?”.
Revenind asupra unei posibile idei de „complicitate”… cum se face că, unui jucător aflat pe final de carieră i se face un contract pe doi ani de zile, cu prelungire pentru un al treilea an, dar unor jucători tineri, de perspectivă, li se oferă contracte doar pe câte șase luni de zile, cu posibilitate de prelungire pe un singur sezon??? Cum se face că jucătorii ajunși la UTA prin Bogdan Apostu (prietenul lui Gyuszi Balint) chipurile refuză să semneze noi contracte cu clubul, în vreme ce Miculescu, care îl are impresar pe Cătălin Sărmășan, a fost convins chiar de impresar să semneze prelungirea? Cum se face că, de pe urma jucătorilor aduși prin Bogdan Apostu (prietenul lui Gyuszi Balint), UTA s-a ales cu nimic sau cu mărunțiș, în vreme ce pe jucătorii altor impresari UTA a luat o groază de bani?
Este bătător la ochi atunci când ne uităm la sumele încasate de UTA pe jucători în ultimii 5-6 ani și vedem cine sunt impresarii jucătorilor respectivi:
– Adrian Petre la Esbjerg – 500.000 de euro – impresar Cătălin Sărmășan;
– Cristian Costin la FC Voluntari – 50.000 de euro – impresar Cătălin Sărmășan;
– Albert Stahl la Astra – 70.000 de euro – impresar Cătălin Sărmășan;
– Cătălin Vulturar la Lecce – 300.000 de euro – impresar Cătălin Sărmășan;
– Roger Junio la CFR Cluj – 75.000 de euro – impresar/intermediar Bogdan Apostu;
– David Miculescu la FCSB – 1.700.000 de euro (1.020.000 UTA) – impresar Cătălin Sărmășan;
– Philip Otele la CFR Cluj – sumă necunoscută încă – impresar/intermediar Bogdan Apostu.
Așadar, vedem cum UTA a încasat în ultimii ani, doar 75.000 de euro de pe urma vânzării jucătorilor ajunși sau plecați de la Arad prin Bogdan Apostu, în vreme ce clubul a încasat aproximativ două milioane de euro de pe urma jucătorilor impresariați de Cătălin Sărmășan. Cu siguranță nici Cătălin Sărmășan nu pune interesul clubului arădean pe primul loc, ci al său și al jucătorilor săi, dar putem vedea că, măcar, de pe urma jucătorilor impresariați de acesta, UTA se alege cu niște bani. În același timp, în „era Balint”, când la UTA vin aproximativ 20 de jucători pe sezon și pleacă aproximativ 20 de jucători pe sezon, majoritatea ajungând la Arad prin Bogdan Apostu, clubul nu prea încasează bani de pe urma lor.
Vă lăsăm pe fiecare dintre dumneavoastră să cântăriți și să judecați situația după bunul plac. Dar, dacă nici aceste lucruri nu ne pun pe gânduri, atunci care?
P.S. – Era să uităm să menționăm că, exact în aceste momente, când fanii încep să vocifereze la adresa sa, din cauza poveștii „Otele”, impresarul Bogdan Apostu a dat o fugă în Zanzibar. Culmea, tocmai într-una dintre cele mai aglomerate perioade pentru agenții de jucători…
E furt pefata mismacuri la club a June uta vaca de mult tot e politic vai de noi dar pina cind asa?
Pute rău!!