Așa cum știți deja, partida de luni seară, dintre UTA și CFR Cluj s-a încheiat la egalitate, iar mai multe despre acest meci puteți citi și aici: UTA Arad – CFR Cluj 1 – 1, campioana greu de învins la Arad, într-o atmosferă senzațională.
Totuși, dincolo de punctul scos de formația arădeană în fața echipei campioane, trebuie remarcat modul în care s-a ajuns la acest rezultat.
Partida dintre UTA și CFR aducea față în față două formații cu stări de spirit total diferite. Elevii lui Ilie Poenaru veneau după un rezultat extrem de prost cu Farul, când echipa lui Gheorghe Hagi s-a impus cu 2-0 pe terenul de la Ovidiu. Totuși, nu scorul este relevant, cât prestația execrabilă pe care arădenii au avut-o. A fost o partidă în care UTA nu a avut nici măcar un șut pe poartă, nici măcar din penalty, moldoveanul Postolachi trăgând în tribune. Mai mult, constănțenii au evoluat în inferioritate numerică încă din minutul 52, când scorul era doar 1-0, și, chiar și așa, în zece oameni, au reușit să marcheze și golul doi, pe final de partidă. Așadar, erau premisele ca, la ora jocului cu CFR, moralul echipei lui Poenaru să fie sub nivelul mării. Unde mai punem și faptul că, fanii au început deja să vocifereze în spațiul public, fiindcă favoriții lor au avut prestații modeste și în Cupă, cu Suceava, chiar dacă s-au impus la limită, dar și în etapa precedentă de campionat, pierzând cu nou promovata Hermannstadt în prelungirile partidei.
De partea cealaltă, elevii lui Dan Petrescu veneau după patru victorii consecutive în SuperLiga, victorii fără gol primit, iar joi seară tocmai învinseseră cu 1-0 pe terenul celor de la Slavia Praga. Cum spuneam, stări de spirit diametral opuse.
Și, totuși, prestația formației arădene a fost surprinzătoare pentru mai toată lumea. Și nu vorbim aici doar despre rezultat, ci despre ceea ce au transmis elevii lui Poenaru.
În primul rând, tehnicianul Bătrânei Doamne a schimbat puțin sistemul de joc, renunțând la formula cu doi închizători și, totodată, la așezarea ce mai mereu părea a fi un 4-2-3-1. Luând în calcul calitățile și posibilitățile celor cu care Poenaru a început partida, așezarea tactică a dus mai degrabă spre un 4-3-3. Totodată, Poenaru a decis să-l titularizeze în premieră pe Aly Abeid în flacul stâng al apărării, semn că fotbalistul născut în Arabia Saudită și care joacă pentru naționala statului Mauritania a ajuns cât de cât la zi cu pregătirea fizică. În același timp, din primul 11 a dispărut și albanezul Batha, a cărui continuă scădere de formă este evidentă pentru toată lumea. Ba mai mult, am putea spune că, la ce arată pe teren, Paul Anton i-a cam luat „fața” lui Batha. O oarecare surpriză în formația de start putem spune că a fost și Damian Isac, nefolosit nici măcar un minut în precedentele cinci partide. Și, în sfârșit, Ilie Poenaru a renunțat să-l mai trimită în teren încă din primul minut pe francezul Wesley Jobello, alegând să meargă pe varianta Albert Stahl. Un Albert Stahl care a suprins pe toată lumea în partida de ieri, dincolo de cele câteva reușite tehnice plăcute ochiului, luându-se la trântă, la propriu, tocmai cu Mario Camora, unul dintre cei mai puternici și experimentați fundași din campionatul nostru.
Așadar, cam acestea au fost mutările tactice pregătite de Poenaru pentru partida cu CFR. Dar, poate chiar mai important decât ceea ce a mutat și transmis tactic elevilor săi, este faptul că Poenaru a reușit să schimbe starea de spirit a fotbaliștilor pe care îi pregătește. Sau, cel puțin a celor pe care i-a trimis în teren încă din primul minut. A fost o reușită personală a lui Poenaru, arătând că își poate motiva jucătorii și că, dacă e cazul, se poate impune în fața „patriarhilor” bisericuțelor din vestiar. De altfel, antrenorul arădenilor a dat de înțeles încă de la conferința de presă ce a precedat partida că va da cu „parul” acolo unde este cazul și că vom avea parte de „surprize”. Probabil, sătul de figurile unora dintre fotbaliștii pe care îi are la dispoziție, sătul de rezultatele proaste și conștient fiind că el este singurul al cărui cap va cădea, dacă situația nu se schimbă, Ilie Poenaru a zis și a făcut. Ce, exact a făcut, nu știm cu siguranță, dar a funcționat. Fotbaliștii îmbrăcați ieri în roșu au arătat atitudine, determinare, tonus, concentrare și spirit de sacrificiu. Iar acesta este, de altfel, primul pas spre succes în fotbalul modern. Ar fi deplasat să-l comparăm pe Poenaru sau pe oricare alt antrenor din SuperLiga, cu marii antrenori ai lumii, dar acești mari antrenori sunt, înainte de a fi tacticieni desăvârșiți, niște excelenți psihologi. Marii antrenori știu că, înainte de sarcinile tactice pe care le trasezi jucătorilor tăi, trebuie să-i motivezi și să-i montezi psihologic pentru fiecare partidă în parte. De altfel, se spune că unele jocuri se câștigă încă de la vestiar, iar acest sport iubit de atât de multă lume ne-a arătat de nenumărate ori că, dacă îți dorești cu adevărat, poți, indiferent de diferențele de pe „hârtie”.
Acestea fiind spuse, considerăm că, dacă a reușit ceva, antrenorul UTA-ei a reușit să-și monteze jucătorii suficient cât să înțeleagă importanța partidei, necesitatea unui rezultat pozitiv și, mai mult decât orice, dorința tribunelor de a vedea dăruire și determinare. Fiindcă, spectatorul arădean este aparte și vrea, dincolo de rezultate, să-i arăți că meriți să plătească biletul sau abonamentul și că meriți să te susțină din primul și până în ultimul minut. Și, cu riscul de a ne repeta, ce am văzut ieri, a fost exact ceea ce ne doream majoritatea dintre noi. Am văzut prestațiile solide cu care ne-au obișnuit cuplul din centrul apărărăii, format din Benga și Chindriș. Am văzut un Aly Abeid destul de solid, cu vână. L-am văzut pe acel Marko Vukcevici din sezonul trecut, nu pe cel din începutul acestui campionat. Am văzut un Paul Anton care s-a ridicat destul de bine peste nivelul lui Idriz Batha și care putem spune că execută destul de bine loviturile de la colțul terenului, aspect deficitar la nivelul formației arădene. Am văzut un Cascini care încearcă să țină ritmul cu care ne-a obișnuit, dar care dă evidente semne de oboseală. Să nu uităm că fotbalistul din Argentina nu a beneficiat de pauza dintre sezoane, acesta venind direct din Bolivia, de la The Strongest, care evolua la momentul respectiv atât în campionatul intern, cât și în Copa Libertadores. De asemenea, am văzut un Isac destul de determinat, cu o oarecare vizibilă lipsă de meciuri în picioare, dar care a făcut totuși o greșeală copilărească în minutul 74, atunci când și-a lăsat colegii în inferioritate, după un fault stupid și total inutil la Ciprian Deac, undeva la 30 de metri de poarta clujenilor. Cea mai mare surpriză a fost, așa cum am spus deja, evoluția lui Albert Stahl. Acesta a reușit câteva faze frumoase, chiar spectaculoase, dar a fost și extrem de determinat, luptându-se inclusiv fizic cu Mario Camora. Acest lucru nu l-am văzut până acum la Stahl și sperăm să nu fie o prestație izolată din partea sa. Otele a fost cam în nota personală, cu realizări răzlețe, dar și cu o vădită lipsă de concentrare în anumite momente cheie. Nigerianul a avut din nou șansa de a marca, ajungând în situație de 1 vs 1 cu portarul Scufffet, dar nereușind să-l învingă. O prestație bună și solidă a avut și Virgiliu Postolachi, care pare că a trecut cu bine mental peste ratarea acelui penalty din partida cu Farul Constanța. Unii ar spune că atacantul moldovean n-a avut ieri prea multe reușite și că poate n-ar merita să fie lăudat, dar nu toți avem aceeași părere. Să nu trecem cu vederea faptul că, de multe ori, Postolachi a fost izolat între cei doi fundași centrali masivi ai celor de la CFR. Totodată, să nu trecem cu vederea rolul pe care moldoveanul îl are la aproape toate degajările lui Iacob sau ale fundașilor arădeni, fiind singurul care se bate de la egal la egal cu adversarii pentru a devia baloanele către colegi. De asemenea, un alt aspect pe care l-am remarcat este acela că, la aproape toate aruncările de la margine venite din partea lui Marko Vukcevic, muntenegreanul îl caută pe Postolachi. Iar asta este, probabil, o consecință a faptului că atacantul Bătrânei Doamne este printre puținii, dacă nu chiar singurul, care reușește fie să devieze pentru colegii săi, fie să preia mingile, atunci când este marcat strâns de adversari. Așadar, rolul lui Postolachi este unul extrem de important pentru jocul echipei, chiar dacă nu reușește mereu să-și treacă și numele în dreptul marcatorilor.
În final, tot ce sperăm este ca, ceea ce s-a petrecut la partida cu CFR Cluj, să nu fie o pură întâmplare sau o demonstrație singulară că „se poate”, ci o mentalitate care să persiste. Sperăm că, într-adevăr Poenaru a găsit „cheia” și că va continua să „descuie” mințile elevilor săi, fiindcă pe UTA o așteaptă extrem de grea, din toate punctele de vedere. Următoarele două partide vor fi împotriva celor de la FCSB, în campionat și mai apoi în Cupa României, după care la Arad vor veni CSU Craiova și FC Argeș. De asemenea, din păcate, dată fiind situația, putem foarte ușor să preconizăm că, în lunile ce urmează, vor exista mari probleme financiare la club, asta dacă ele nu există deja, lucru care își poate pune serios amprenta pe prestația echipei.
