Nașterea naturală sau cezariană?! – este întrebarea pe care o citim pe buzele multor femei însărcinate în zilele noastre.
Se știe deja că, în ultimii ani, numărul femeilor care nasc prin cezariană în România a depășit cu mult pe cel al căror nasc natural, iar numărul cezarienelor, crește constant. S-a discutat intens despre acest subiect și vina sistemului medical în luarea deciziilor gravidelor în acest aspect, dar nu despre asta vom vorbi astăzi. Statisticile europene spun că Cipru e țara Europeană cu cel mai ridicat procent de nașteri prin cezariană și anume 54,8%, urmată de România cu 44,1% (cel puțin așa spun cifrele oficiale), iar pe ultimele locuri se află Germania cu 30,1% și Luxembourg cu 29,7%.
În Arad, la Spitalul Clinic de Urgență – Secția Clinică de Obstetrică Ginecologie, în anul 2018 au avut loc 2.498 nașteri, dintre care 963 vaginale și 1.535 prin cezariană, iar în anul 2019 au avut loc 2.419 nașteri, dintre care 922 vaginale și 1.497 cezariană. După simple calcule matematice, ne rezultă că în Arad, în anul 2018 au născut cu cezariană 61,44% din femei, iar următorul an, în 2019, procentul femeilor care au născut prin cezariană este de 61,88%.
Dacă facem diferența între media cezarielor din România și cea din Arad, observăm că avem o diferență de 16,3 procente.
În același timp, procentul ar fi cu totul altul dacă nu ar exista femei provenite din medii defavorizate și nu numai, care se prezintă fără niciun control în prealabil, direct la spital în travaliu, să nască.
Totodată, procentul operaţiilor de cezariană este mai ridicat în oraşele mari, culminând cu Bucureştiul – unde în jur de 70% dintre naşteri sunt făcute prin cezariană. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recomandă un procent de maxim 10-15% a intervenţiilor chirurgicale în timpul nașterii, justificând că un procent mai mare, nu corespunde cu nevoia reală a femeilor de a suferi astfel de intervenții.
Diferența dintre țările în care procentul e mult sub al nostru, o face faptul că în țări ca Germania, Olanda, Marea Britanie, Finlanda, Suedia, Danemarca etc., femeile au mai multă educație prenatală, dar mai ales au parte de moașe cu care nasc, iar cezariana nu este neapărat o opțiune personală, ci o decizie luată în urma unor complicații, cu menirea de a reduce anumite riscuri pe care pacienta sau fătul le are.
Femeilor din România, căci despre ele vrem să vorbim, li se inoculeaza frica de durere sau chiar de anumite afecțiuni și urmări negative. Și aici ar trebui să intervină moașele, de care țara noastră are atâta nevoie, pentru că se înțelege că medicii, din lipsă de timp, dat fiind faptul că lucrează și la stat și la privat și pentru că sunt puțini, nu au timpul fizic să stea cu o femeie aflată în travaliu uneori chiar și 10-20 de ore.
Moașa este o femeie cu pregătire specială, care în țări ca cele mai sus menționate, monitorizează sarcina, asistă femeile la naștere și imediat după naștere. Ele lucrează în echipă cu medicii obstetricieni și neonatologi, iar dacă apar complicații anunță medicii pentru a finaliza nașterea în condiții de siguranță.
Încă din cele mai vechi timpuri, femeile nășteau cu moașele, fără a fi necesara intervenția doctorilor. E adevărat că omenirea și medicina au evoluat și că multe femei, dar și partenerii lor sunt mai liniștiți când au alături un doctor, dar asta nu înseamnă că nu mai avem nevoie de moașe.
Conform datelor OMS, România se află pe locul 31 dintr-un total de 33 de state europene, cu un număr de 1,9 moașe la 1000 de locuitori. Conform altor statistici, tot moașele au un rol crucial în îmbunătățirea stării mamei, atât fizice, dar mai ales psihice.
În România sunt aproximativ 700 de moașe licențiate, ele fiind încadrate în sistemul medical ca asistente, ceea ce duce la o supraîncărcare a sarcinilor și bineînțeles totodată la neputința de a-și îndeplini în totalitate rolul de moașă, neavând timpul fizic pentru a-și împărți munca în acest sens. Nemaipomenind faptul că și așa, în sistemul medical românesc, numărul asistenților medical este deficitar.
Nu mai intrăm în detalii despre avantajele și dezavantajele nașterii naturale sau a cezarienei, cât și a recuperării după ele, ci o lăsăm pe Mădălina Bosînceanu, educator prenatal certificat Lamaze și mamă, să ne spună câte ceva în acest sens și să ne răspundă la câteva întrebări.
Mădălina, în primul rând ne bucurăm că ai acceptat să ne răspunzi la câteva întrebări și că ai acceptat invitația noastră de a venit cu sfaturi în sprijinul femeilor însărcinate, dar și al celor care se gândesc pe viitor la o sarcină. Am vrea să începem prin a te întreba câte ceva despre tine, în speță, ce studii ai și ce te-a făcut să alegi această meserie?
Mădălina Bosînceanu: Cu mare drag, mulțumesc că mi-ați dat această ocazie. Sunt o optimistă convinsă, cred că fiecare din noi avem puterea de a schimba lumea, puțin câte puțin. Eu am ales să devin educator prenatal Lamaze și să contribui la magia maternității. Ador să vorbesc despre naștere, despre alăptare, bebeluși și viața de proaspătă mămică și ador să fiu înconjurată de viitoare mămici nerăbdătoare să își cunoască puiuții.
Background-ul meu este în domeniul financiar, am lucrat în audit financiar, iar mai apoi ca și analist financiar. Am simțit constant ca vreau mai mult, că ceva ceva lipsește din viața mea. După nașterea fetiței mele, care nu a fost așa cum mi-am imaginat, mi-am dat seama câtă nevoie este de informare corectă, concretă și de sprijin înainte și după naștere și că dacă mă informam mai mult, cel puțin din punct de vedere emoțional, experiența era cu totul alta.
De aceea am decis să studiez mai mult și am devenit educator prenatal certificat Lamaze și am înființat centrul Elephant, în cadrul căruia susțin cursuri prenatale. Mi-am propus ca mamele să aibă acces la toate informațiile de care au nevoie, înainte de naștere, astfel încât experiența lor să fie una frumoasă, una exact așa cum și-o dorește fiecare, cu opțiuni cunoscute și decizii informate, bazate pe informații corecte.
Ce face un educator prenatal?
Un educator prenatal educă, informează din surse corecte, bazate pe studii medicale, sprijină și redă mamei încrederea în abilitatea ei de a da naștere și de a-și îngriji puiul. Oferă suport pentru ca viitoarele mămici să realizeze că nu sunt singure în aventura asta nouă și că e perfect normal să nu le știe pe toate sau să se simtă nesigure.
Cum se poate pregăti o femeie pentru perioada sarcinii și pentru naștere?
Primul lucru pe care trebuie să îl facă o viitoare mamă este să se informeze. Să își aleagă un medic potrivit nevoilor ei, cu care rezonează și să își creeze relația cu el. Să se informeze din surse corecte și nu „din popor” despre tot ceea ce înseamnă această frumoasă, dar grea perioadă din viața ei. Orice femeie are abilitatea înnăscută de a da naștere. Concret, să înțeleagă că sarcina nu este o boală, să își asculte corpul și să își ofere timp pentru ajustarea la toate schimbările prin care trece. Să înțeleagă că suntem diferite, avem nevoi diferite și că ce i s-a potrivit mamei, bunicii, prietenei, nașei, nu înseamnă că i se potrivește și ei.
Studiile au arătat că nașterea are un impact emoțional profund asupra unei femei și că experiența nașterii rămâne întipărită mulți ani în mintea mamei. De aceea, te sfătuiesc să nu lași nașterea la voia întâmplării. Află ce opțiuni există și pentru fiecare opțiune în parte află care sunt beneficiile, riscurile, alternativele și abia apoi decide ce ți se potrivește.
Ce crezi ca lipsește in sistemul medical românesc vis-a-vis de naștere?
Cred că, într-o oarecare măsură, lipsește suportul emoțional. Nașterea este un act atât de natural și normal, iar mama are nevoie de suport continuu, de empatie și respect. Cred că uneori, nașterea este supra medicalizată, chiar dacă nu e cazul. Sigur că, uneori situația impune medicalizarea nașterii și suntem extrem de norocoase că medicina a evoluat în felul în care a făcut-o. Sunt atâtea intervenții în ziua de azi care sunt salvatoare de vieți. Dar în foarte multe cazuri, cred că am uitat să ne urmăm instinctul, să ne întoarcem la natural, la firesc, să avem răbdare și compasiune. Foarte multe mămici cu care am lucrat îmi spun că le e teamă că în maternitate nu vor fi lăsate să facă ce simt, că nu vor fi sprijinite sau nu le vor fi respectate deciziile. Nu vreau să generalizez, pentru că am în grup multe mămici cu povești de naștere minunate, care au avut parte de personal medical empatic, deci încet, încet, cu cât mai multe mămici informate, cu atât mai mult lucrurile se îndreaptă înspre bine.
În articol am prezentat niște procente și faptul că femeile aleg singure cezariana, chiar dacă nu au nicio afecțiune care să impună acest lucru. Ce părere ai și cum crezi că s-a ajuns aici?
Cred că, din păcate, se crede că cezariana e calea ușoară. Și asta e atât de greșit, iar mamele care au născut prin cezariană cred că pot să confirme. Există multe riscuri și dezavantaje pe care le are nașterea prin cezariană și totusi e atât de „iubită” de români și aleasă din cauza fricii de nașterea naturală și de durere. Nașterea prin cezariană, e salvatoare de vieți, în unele cazuri, atunci când există indicație medicală clară. În caz contrar, nu e deloc calea ușoară. Nu vreau să sperii pe nimeni, dar nașterea nu vine fără durere. Indiferent că este naștere naturală sau naștere prin cezariană, durerea există. Totul ține de percepția durerii, de felul în care este gestionată și de psihicul mamei.
Consideri că mai multă informare ar șterge frica asta de naștere, atât de adânc întipărită în mintea femeilor?
Bineînțeles. Din păcate imaginea nașterii este distorsionată. În filme vedem cum femeile care nasc urlă, înjură, strâng din dinți și trec prin momente groaznice. Momentul nașterii are o imagine gravă, extremă, de panică. Normal că viitoarele mame simt multă frică legată de acest moment, pentru că asta văd, asta cred că se va întâmpla și poate asta aud de la persoanele din jurul lor. Există și o teorie a durerii pe care eu o prezint viitorilor părinți și anumite ciclul Frică – Tensiune – Durere. Din frică vine tensiunea în corp, ceea ce duce la un nivel crescut al durerii. Pentru a rupe acest ciclu, începi prin a înlătura frica, iar asta o faci prin studiu, educație și suport. Pentru tensiune și durere poți folosi tehnici de relaxare și măsuri de confort.
În final, vreau să-ți dau mână liberă și să te las pe tine să dai câteva sfaturi femeilor si totodată partenerilor lor.
Ooo, aici aș avea atâtea de zis. În primul rând, ai încredere în tine și în voi ca viitori părinți. Cred că puii noștri ne aleg pe fiecare din noi, pentru că fix de noi au nevoie. Cu toate calitățile, toate defectele. Nu te compara cu nimeni, experiența fiecăreia e diferită. Dacă cineva vrea să îți povestească experiența nașterii, dacă e una negativă, spune elegant că nu vrei să știi. Psihicul contează enorm, în orice context al vieții noastre și mai ales când vine vorba de naștere. Neapărat informează-te, lucrează cu fricile tale, vezi ce poți tu să faci în privința asta și fă-o. E experiența ta, nu lăsa pe nimeni să ți-o dicteze. Urmează-ți instinctul, ascultă-ți corpul, folosește-te de afirmații pozitive și amintește-ți că ai abilitatea înnăscută de a da naștere. Corpul tău e magic, e conceput perfect pentru asta, dar mai are puțin nevoie de ajutor și de la tine și aici intervine informarea. Să fii sigură că tu contezi, părerea ta, dorințele tale și nașterea contează.
Vă recomandăm să vă informați despre tot ce înseamnă sarcina, nașterea și alăptarea unui nou născut, dar vă și încurajăm ca decizia de a naște natural sau prin cezariană să fie luată de voi și partenerii voștri, împreună cu medicul pe care să-l alegeți în funcție de nevoile voastre și de felul în care vă simțiți în prezența lui. Totodată, pe Mădălina Bosînceanu o puteți găsi și pe elephantcenter.ro sau pe Facebook/ElephantParenting.
Să naști e o binecuvântare și nu ești mai puțin mama dacă naști într-un fel sau altul, dar cu siguranță o naștere poate fi împlinitoare dacă ești mai informată, mai relaxată și mai sigură pe tine!
