👑 Castelul Stirling – Reședința preferată a regilor și reginelor Stewart

Castelul Stirling (Stirling Castle) este unul dintre cele mai impunătoare și istorice castele din Scoția, poziționat strategic pe o stâncă vulcanică abruptă, cunoscută sub numele de „Castle Hill”. Acest promontoriu stâncos domină orașul Stirling și oferă priveliști impresionante asupra câmpiei centrale a Scoției, a râului Forth și a podișului Grampian din depărtare.Castelul se înalță cu o măreție tăcută pe vârful stâncii vulcanice, asemenea unei citadele desprinse dintr-o legenda celtică. Zidurile lui groase, cenușii, modelate de vânt și vreme, par a fi crescut din stâncă, îmbrățișând vârful abrupt cu o simbioză firească și impunătoare. Contururile crenelate ale castelului se decupează perfect pe cerul scoțian, adesea învăluie într-o ceață albastră sau scăldat într-o lumină rece și aurie, specifică nordului. De jur împrejur, câmpia Stirling se întinde ca o mare verde, iar râul Forth șerpuiește departe, strălucind ca o panglică de argint.

Castelul Stirling este considerat simbol al puterii regale și al luptei scoțienilor pentru independență. De-a lungul istoriei, Stirling a fost considerat cheia Scoției. Expresia „Cine controlează Stirling, controlează Scoția” reflectă importanța sa strategică. Castelul a fost scena unor evenimente cruciale din trecutul scoțian, servind atât ca reședință regală, cât și ca bastion militar.

Stânca pe care este construit castelul a fost locuită încă din epoca bronzului, dar primele dovezi certe ale unui castel apar în secolul al XII-lea, sub domnia regelui Alexandru I, care a murit acolo în 1124. În perioada medievală, Stirling a devenit un punct de granit crucial între teritoriile de nord și sud ale Scoției.

Poziția sa era ideală pentru controlul traficului dintre Highlands și Lowlands, mai ales în apropierea singurului punct de trecere peste râul Forth. De aceea, în multe conflicte, Stirling fost considerat o cetate-cheie pentru a regatului scoțian.

Poarta principală, cu arcul său înalt și turnurile de pace flancante, impune respect. Blazoanele regale și simbolurile scoțiene – leul rampant, unicornul – sunt sculptate în piatră, amintind că acesta nu a fost doar un bastion, ci și un templu al suveranității. De-a lungul zidurilor exterioare, se zăresc guri de tragere, metereze și platforme de tunuri – martore tăcute ale zecilor de asedii și lupte. Sub vântul scoțian, drapelele flutură ca niște ecouri ale trecutului – roșu, albastru și auriu – culorile regalității și ale curajului.

Castelul Stirling a jucat un rol central în Războaiele de Independență ale Scoției din secolele XIII și XIV. A fost ocupat și recucerit de mai multe ori atât de scoțieni, cât și de englezi. Unele dintre cele mai celebre bătălii din istoria Scoției a avut loc în apropierea castelului:

• Bătălia de la Stirling Bridge (1297). Victoria scoțienilor conduși de William Wallace și Andrew Moray împotriva forțelor engleze. Deși nu a implicat direct castelul, bătălia a avut un impact major asupra controlului regiunii.
• Bătălia de la Bannockburn (1314). A avut loc la doar câțiva kilometri sud de castel. Regele scoțian Robert the Bruce a învins armata engleză, consolidând independența Scoției. În aceeași perioadă, castelul era asediat de scoțieni și se preda chiar în urma bătăliei.

Interiorul castelului nu este rece și auster, ci viu și teatral, cu accente gotice și renascentiste care se împletesc subtil. Exteriorul domină natura, dar înăuntru – artă, simbolurile și culoarea domnesc. Este un loc unde istoria nu se păstrează în vitrine, trăiește în spații reconstruite cu suflet și respect față de trecut.

În secolele XV și XVI, castelul a fost transformat într-o reședință regală rafinată de către regii Stuart, în special de James IV, James V și Maria, regina Scoției. În această perioadă, au fost ridicate cele mai impresionante părți ale castelului, inclusiv:

• Palatul Regal (Royal Palace). Construit de James V pentru soția sa, Mary de Guise. Este considerat unul dintre cele mai elegante exemple de arhitectură renascentistă din Marea Britanie.
• Sala Mare (Great Hall). Finalizată în 1503, a fost una dintre cele mai mari săli medievale din Scoția. Acoperișul original din lemn a fost restaurant în stil autentic, iar sala este folosită astăzi pentru evenimente și reconstituiri istorice.
• Capela Regală (Chapel Royal). Construită pentru încoronarea fiului lui Mary, James VI (care va deveni și James I al Angliei), în 1567. Maria, regina Scoției, a fost încoronată în capela castelului în anul 1543, când avea doar nouă luni.

Interiorul Castelului Stirling este o lume de culoare, putere și simboluri, ascunsă în piatră. Trecând de porțile exterioare, pășești într-o curte interioară spațioasă, înconjurată de cele trei mari clădiri regale – Sala Mare, Palatul Regal și Capela Regală – fiecare cu propria aură artistică și arhitecturală.

Intrând în Palatul lui James V, ai impresia că pășești într-o lume pictată. Tavanele sunt acoperite cu Stirling Heads – discuri sculptate din lemn pictat, fiecare cu o față enigmatică: regi cu priviri pătrunzătoare, regine zâmbitoare, bufoni ironici și zei clasici care să vegheze încă asupra domniei. Pereții sunt îmbrăcați în tapiserii bogate, în culori regale de purpură, smarald și aur, țesute cu povești: un unicorn vânat și capturat, cavaleri care protejează puritatea, grădini cu arbori simbolici și păsări din mit.

În Camera Regelui , tronul de lemn masiv stă pe o platformă ridicată, decorată cu motiv heraldice. Ferestrele înalte lasă să pătrundă lumina filtrată prin vitralii, scăldând camera în nuanțe de albastru și roșu. Un șemineu monumental, sculptat cu blazoane și flori de crin, împrăștie căldură ca un foc ceremonial.

În Camera Reginei, totul e mai delicat – tonuri de roz și verde, flori pictate pe grinzi, mobilier sculptat cu motive florale, oglinzi aurite, cutii cu bijuterii, parfumuri și tapiserii cu grădini înflorite. Aici, se simte feminitatea unei regine și gustul rafinat al unei epoci de tranziție între medieval și renascentist.

Un vast sanctuar al ospitalității și puterii, Sala Mare este dominată de tavanul din grinzi de stejar, ca o corabie răsturnată peste capetele vizitatorilor. În această sală se țineau banchete, sfaturi regale și ceremoniile puterii.

Un spațiu mai restrâns, dar plin de solemnitate, Capela Regală este scăldată într-o lumină caldă ce se reflectă în fresce pale și vitralii simple. Pereții sunt pictați cu modele geometrice și flori stilizate , în nuanțe pastelate de roz, crem și albastru, într-o simplitate renascentistă tipic scoțiană. Aici, tăcerea e sacră – este locul unde Maria, regina Scoției, a fost încoronată ca prunc, cu o coroană mai grea decât ea însăși.

După unirea coroanelor Scoției și Angliei în 1603, când James VI a devenit James I al Angliei, curtea regală sa mutat la Londra, iar castelul Stirling și-a pierdut treptat importanța ca reședință regală.

În secolele XVII și XVIII, castelul a fost fortificat și transformat într-o garnizoană militară, rol pe care să-l păstreze până în secolul XX. A fost implicat în conflicte precum Războaiele Civile din secolul al XVII-lea și rebeliunile iacobine, deși nu a fost asediat în mod semnificativ în timpul acestora.

Începând cu secolul XX, statul scoțian a preluat treptat administrarea castelului, restaurându-l și redându-i aspectul său renascentist. Astăzi, Castelul Stirling este gestionat de organizația Historic Environment Scotland și este una dintre cele mai vizitate atracții turistice din țară. Aici vizitatorii pot vedea:

• Palatul regal decorat în stilul secolului al XVI-lea, cu mobilier, tapiserii și recreeri ale curții regale.
• Muzeul Regimentului Argyll and Sutherland Highlanders, dedicat istoriei militare.
• Grădinile regale, reconstituite în stil renascentist.
• Platformele de observație, de unde se poate vedea monumentul lui William Wallace și, în zilele senine, chiar munții Trossachs și Munroii din Highlands.

Castelul Stirling a fost folosit ca locație de filmare sau sursă de inspirație pentru mai multe producții cinematografice și televiziune, deși nu la fel de ca alte caste din Scoția. Amintim, printre altele, “Regele proscris” (2018); “Maria, Regina Scoției” (2018) – Castelul Stirling are o legătură istorică directă cu Maria – acolo a fost încoronată copil și a petrecut parte din copilărie; sau “Prințesa spaniolă” (2019), film bazat pe viață Catherinei de Aragon, viitoarea soție a lui Henric al VIII-lea. De asemenea, a servit drept sursă de inspirație în literatură și artă. Nu departe se află Monumentul William Wallace, ridicat în onoarea eroului național, devenit cunoscut internațional și datorită filmului “Braveheart”.

Castelul Stirling este o simfonie de piatră, culoare și istorie, unde fiecare colț spune o poveste. Este în același timp fortăreață și palat, altar și scenă, toate evocând trecutul glorios al Scoției. În liniștea de azi, vă puteți imagina clinchetul cuțitelor, vocile cavalerilor, râsetele nobilimii și pașii dansurilor vechi. Castelul a fost martor la bătălii pentru libertate, la încoronări regale și la intrigile curții. Istoria sa reflectă perfect tensiunile și transformările prin care a trecut Scoția de-a lungul secolelor.

Castelul Stirling rămâne o destinație obligatorie pentru oricine vizitează Scoția. Cu ziduri care spun povești despre regi, războaie, trădări și renaștere, el continuă să impresioneze atât prin arhitectură, cât și prin puterea simbolică. Este o veritabilă comoară istorică, păstrată cu grijă și mândrie de poporul scoțian.