Castel Gandolfo, o oază de liniște situată la aproximativ 25 km sud-est de Roma, este o locație cunoscută drept reședința papală de vară din secolul XVII. Așezat pe un deal ce domină Lacul Albano (un crater vulcanic antic), orașul are origini preistorice și arheologice ce datează din mileniul al II‑lea î.Hr.
Pe locul statornicei Alba Longa, comunitatea Castel Gandolfo a început să existe ca sat agrar documentat în 1037. În secolul XII, familia Gandolfi a ridicat un castel care a dat numele localității. În 1596, papa Clement al VIII-lea a preluat proprietatea în urma unei datorii a familiei Savelli; în 1604, satul a devenit domeniu inalienabil al Sfântului Scaun. Între 1623 și 1644, sub papa Urban VIII, inginerul Carlo Maderno, a început transformarea Castelului Gandolfo în palat apostolic de vară, cu grădini și conectivitate către satul medieval.
Exteriorul castelului Gandolfo este o armonie între cer, piatră și natură. Castelul Gandolfo se înalță pe marginea unei culmi domoale, cu fațadele sale baroce scăldate în lumina moale a soarelui italian. Zidurile sale, din piatră caldă, par îmbrăcate într-o patină de veacuri, purtând amprenta papalității și a vremurilor glorioase. Clădirea principală, sobră și elegantă, se deschide spre Piazza della Libertà printr-o fațadă simplă, dar impunătoare, cu obloane de lemn în culori palide și blazoane sculptate ce veghează asupra intrării. Porticul arcuit și liniile simetrice inspiră liniște și autoritate.
Adevărata poezie a locului se revelează privind dinspre Lacul Albano. De aici, palatul pare suspendat între cer și apă, un miraj nobil înrămat de chiparoși, pini mediteraneeni și grădini renascentiste care se revarsă în terase verzi. Grădinile Barberini, aflate în spatele palatului, sunt o simfonie de verde, de parfumuri antice, de alei geometrice și fântâni murmurătoare, acompaniate de ruinele împăratului Domițian.
Palatul Apostolic, extrateritorial sub Tratatul de la Lateran (1929), include interioare somptuoase, colecții artistice în brocart tradițional și fresce de artiști de renume. Villa Barberini, construită peste ruinele casei lui Domițian, găzduiește Observatorul din Vatican și grădini cu specii rare și sere. Complexul mai include Villa Cybo, legată de celelalte prin podoabe arhitecturale create de Pius XI în mijlocul anilor 1930.
Papa Pius al XI-lea a modernizat reședința în anii 1930 și a petrecut acolo până la 6 luni pe an. Papa Pius al XII-lea (1939–1958) și-a redactat aici scrisorile enciclice de vară și a fost un refugiu de pace pentru el. Papa Pius al XII-lea și Paul al VI-lea au murit aici (în 1958, respectiv în 1978). Mai târziu, Ioan Paul al II-lea a dispus aici construirea unei piscine și a unui teren de tenis câmp. De asemenea, Benedict XVI a locuit aici după retragere (feb ‑ mai 2013) și revenit apoi pentru mai multe vacanțe. Papa Francisc, între 2013–2025, a transformat palatul în muzeu și a deschis grădinile și terenul publicului.
După o pauză de 12 ani, Papa Leon al XIV-lea (primul papă american) revine la Castel Gandolfo pentru o ședere de vară în Villa Barberini, rezervată intervențiilor și documentelor pontificale. Șederea din 6–20 iulie 2025 și apoi planificarea pentru 15–17 august (Adormirea Maicii Domnului) a pornit entuziasmul local, anticipând beneficii pentru turism și viața comunității. Locuitorii speră că prezența papală să reînvie „Vaticanul 2” și legitimează tradițiile culturale spirituale ale satului.
Castel Gandolfo este un loc al armoniei între spiritual, istoric, social și natural. Cu rădăcini romane și dezvoltări pontificale remarcabile, castelul este un simbol al solidarității umanitare și al refugierii în ani de conflict. A fost un punct de reper pentru papalitate și reîntoarceri importante, dar și o destinație pitorească ce combină moștenirea culturală, spirituală și rurală.
Palatul și grădinile (inclusiv Grădinile Barberini) se pot vizita ca parte a muzeelor Vaticane, cu tren direct din Vatican și bilete care costă aproximativ 40 de euro. Orașul medieval plin de farmec se alătura cu delicii locale: piersici, pește din lac și vin. Este un loc ideal pentru plimbări, canoe și golf. Pe ritmuri locale, festivaluri și slujbe în biserica San Tommaso di Villanova, proiectată de Bernini, animă viața comunității.
Interiorul Castelului Gandolfo este o splendoare discretă care duce la o meditație pontificală. Odată trecut pragul, simți cum lumea modernă rămâne în urmă. Interiorul Castelului Gandolfo este o incursiune în istorie, artă și taină. Coridoarele lungi, boltite, răsună a pași domoli și rugăciuni nerostite. În încăperi decorate cu lambriuri aurite, mobilier sculptat și tapiserii grele, domnește o lumină filtrată, aproape mistică.
Sufrageria papală, cu vedere spre lac, are un aer monastic și regal în același timp. Mese masive de stejar, candelabre de Murano și fresce care evocă scene biblice în tonuri palide se găsesc acolo. În camera de lucru a papei, totul e ordonat, aproape auster, cu un birou vechi, un breviar de piele și icoane ce trimit spre o liniște lăuntrică. Trebuie să fii acolo să le vezi și să te transpui într-un reprezentant al Sfântului Scaun.
Capela privată, mică și luminoasă, poartă parfumul tămâii uitate și al lumânărilor stinse. Aici, marmura rece și vitraliile colorate creează un spațiu intim, unde spiritul pare să graviteze liber între picturile îngerilor și cerul boltit al cupolei.
Castel Gandolfo nu este doar o clădire – este o catedrală a răgazului, o reședință ce respiră spiritualitate, echilibru și memorie. În tăcerea grădinilor sau în penumbra frescelor, timpul pare suspendat – iar omul, fie el papă sau pelerin, se regăsește mic în fața eternității.
