Răzvan Stoica și vioara Stradivarius ex – Ernst, din 1729, exemplarul cu o istorie fabuloasă, în a cărui existență s-au împletit traiectoriile marilor violoniști Heinrich Wilhelm Ernst și Niccolò Paganini au ajuns iarăși pe scena de concerte a Filarmonicii de Stat din Arad în concertul Balade, Poeme, Capricii din această seară.
Concertul simfonic din această seară a avut și partea sa de inedit. Înainte de concert a avut loc în foaierul Palatul Cultural Arad vernisajul expoziției de tablouri semnate de artistul Octavian Florescu, vernisaj ce a fost însoțit de o degustare de vinuri din podgoria Aradului.
Pe scenă au fost dirijorul Hermann Szabolcs însoțit de Filarmonica Arad. Solist a fost Răzvan Stoica un adevărat virtuos al viorii și vioara sa fermecată Stradivarius.
În program au fost, printre altele:
- Ernest Chausson Poème, op. 25;
- Carl Maria von Weber Invitație la vals, op. 65;
- Camille Saint-Saëns Introducere și Rondo Capriccioso, op.28;
- Franz Liszt Les Préludes Poem simfonic;
- Maurice Ravel Tzigane Rapsodie de concert pentru vioară și orchestră;
- Ciprian Porumbescu Balada.
„Poemul” de Ernest Chausson, „Introducere și Rondo Capriccioso” de Camille Saint Saëns, „Tzigane” de Maurice Ravel, lucrări de mare virtuozitate, dar și de cotitură pentru literatura violonistică mondială, vor scoate în evidență, alături de „Balada” de Ciprian Porumbescu, strălucirea și sublimul istoricului instrument, la această primă întâlnire cu Răzvan Stoica, tânărul muzician român, în mâinile căruia vioara Stradivarius se află din anul 2009. „Invitație la vals” de Carl Maria von Weber și„ Preludiile” de Franz Liszt completează tabloul sonor al serii simfonice, condusă de la pupitrul dirijoral de Hermann Szabolcs.
Răzvan Stoica este unul dintre cei mai apreciați tineri violoniști ai timpului nostru. A evoluat ca solist alături de dirijori și orchestre de renume mondial. Cele mai recente colaborari ale sale includ concerte cu Südwestdeutsche Philharmonie Germania, Filarmonica Slovenă, Filarmonica Olandeză, Orchestra Simfonică Sanremo, Orchestra Radio Slovenă, Orchestra Naționala Radio, Filarmonica „George Enescu” din București, precum și Orchestra Academiei Beethoven, Filarmonica Essen și Orchestra Simfonică Trondheim. „Va deveni cel mai mare violonist al generației sale!” (Osnabrucker Zeitung) 2014 „… o stea a violonisticii europene s-a născut și se numește Răzvan Stoica” (Los Angeles Times) 2017, am spicuit doar câteva dintre aprecierile la adresa lui Răzvan Stoica.
Câștigător al premiului NEW TALENT Bratislava și al titlului „Cel mai bun violonist din Europa sub 28 de ani”, în anul 2013, cunoscut pentru „virtuozitatea, pasiunea și superba sa interpretare”, violonistul Răzvan Stoica și-a construit deja bazele unei cariere impresionante.
Interpretările sale carismatice au captat atenția presei și a publicului deopotrivă. Pasionat de instrumentul său încă de la o vârstă fragedă, Răzvan a fost admis la Liceul de Muzică „George Enescu” din București, unde a studiat, alături de prof. Olivia Papa, cu maeștrii Ștefan Gheorghiu și Modest Iftinchi. După absolvire, Răzvan și-a continuat studiile la Conservatorul Regal din Amsterdam (Olanda), studiind la clasa prof. Ilya Grubert, dar a participat și la cursuri de măiestrie cu violoniști precum Leonidas Kavakos, Krysztof Wegrzyn, Vadim Repin, Itzhak Perlman, Ivry Gitlis sau Pinchas Zuckerman.
Răzvan Stoica a obținut peste 24 de premii naționale și internaționale la competiții prestigioase, printre care Concursul Perosi, competițiile olimpice pentru vioară din România sau Concursul pentru duo-uri de la Bolzano. Ulterior câștigării, în anul 2009, a Marelui Premiu al concursului „Strad Prize” (Salzburg, Austria), lui Răzvan Stoica i-a fost oferită o vioară Antonius Stradivarius 1729.
În acest moment Răzvan evoluează atât ca solist, alături de orchestre din Europa, cât și în recitalurile camerale, alături de pianista Andreea Stoica (DUO Stoica). Răzvan Stoica a fost aplaudat la scenă deschisă și a fost chemat mai mai multe ori pe scenă după terminarea spectacolului.
„Poème, op. 25” de Ernest Chausson este o lucrare emblematică pentru vioară și orchestră, compusă în 1896. Această piesă, cu o durată de aproximativ 16 minute, a fost inițial scrisă pentru faimosul violonist belgian Eugène Ysaÿe, având la bază nuvela „Le Chant de l’amour triomphant” de Ivan Turgheniev. Lucrarea este cunoscută pentru atmosfera sa lirică și romantică, reflectând sensibilitatea și melancolia caracteristice stilului muzical al lui Chausson.
„Poème” se distinge prin structura sa liberă, neîncadrându-se într-o formă clasică de concert, fiind mai degrabă un discurs muzical continuu. Începe cu o introducere lentă, enigmatică, care pregătește ascultătorul pentru temele lirice și pasionale ce urmează. Vioara solo joacă un rol central, conducând dialogul muzical cu orchestra printr-o serie de pasaje expresive și tehnic dificile. „Poème” este una dintre cele mai apreciate lucrări ale repertoriului pentru vioară, datorită profunzimii sale emoționale și frumuseții melodice.
„Invitație la vals, op. 65” de Carl Maria von Weber, compusă în 1819, este una dintre cele mai cunoscute lucrări pentru pian solo ale compozitorului. Această piesă este un vals concertant, adesea considerată un precursor al valsurilor vieneze de mai târziu.
„Invitație la vals” este cunoscută pentru frumusețea și tehnicitatea sa, necesitând o execuție rafinată și expresivă. Acest vals a fost ulterior orchestrat de Hector Berlioz, adăugându-i o nouă dimensiune și consolidându-i locul în repertoriul romantic. Piesa rămâne populară datorită combinației sale de virtuozitate pianistică și farmec melodic.
„Introducere și Rondo Capriccioso, op. 28” de Camille Saint-Saëns, compusă în 1863, este o lucrare strălucitoare pentru vioară și orchestră, dedicată celebrului violonist spaniol Pablo de Sarasate. Piesa începe cu o introducere lentă și lirică, care pune în evidență frumusețea melodică și expresivitatea viorii solo. Această secțiune de deschidere contrastează puternic cu partea principală a lucrării, Rondo Capriccioso, caracterizată printr-un tempo rapid și o scriitură virtuoasă. Rondo-ul este plin de energie și veselie, având o structură vivace și capricioasă, ce oferă viorii solo oportunități ample de a demonstra tehnici avansate precum arpegii rapide și pasaje staccato.
Saint-Saëns combină armonii sofisticate și ritmuri antrenante pentru a crea o lucrare captivantă și plină de viață. „Introducere și Rondo Capriccioso” rămâne o piesă esențială în repertoriul violonistic, apreciată pentru virtuozitatea și inventivitatea sa muzicală.
„Les Préludes” este al treilea poem simfonic compus de Franz Liszt, terminat în 1854 și inspirat de poezia lui Alphonse de Lamartine. Este unul dintre cele mai cunoscute și frecvent interpretate lucrări simfonice ale lui Liszt, reprezentând o formă inovatoare în muzica romantică. Lucrarea explorează ideea vieții ca o serie de preludii la moarte, fiecare secțiune reflectând diferite aspecte și emoții ale existenței umane. Temele muzicale sunt variate și transformate pe parcursul piesei, ilustrând stări precum iubirea, lupta și resemnarea.
Această lucrare a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării genului de poem simfonic, influențând mulți compozitori ulteriori și consolidând reputația lui Liszt ca pionier al muzicii programatice.
„Tzigane” este o rapsodie de concert pentru vioară și orchestră compusă de Maurice Ravel în 1924, cu dedicare pentru celebrul violonist Hélène Jourdan-Morhange. Lucrarea este inspirată de muzica și cultura țigănească, exprimând pasiunea și virtuozitatea viorii într-un stil vibrant și exotic.
Ravel îmbină elemente de improvizație și virtuozitate într-o structură liberă și captivantă. Piesa începe cu o cadență solo de vioară, care introduce tema principală, marcând un contrast puternic între pasaje lirice și virtuoase. Ritmurile vii și ornamentația bogată adaugă o aură de exotism și energie dansantă.
Orchestra oferă un sprijin subtil și colorat, completând virtuozitatea solistului. „Tzigane” este o lucrare ce cere o execuție tehnică excepțională și o abordare sensibilă a expresiei muzicale, fiind unul dintre cele mai exigente și apreciate concerte pentru vioară din repertoriul secolului al XX-lea.
Balada de Ciprian Porumbescu, o melodie din sufletul și pentru sufletul neamului românesc. „Balada” este una dintre cele mai cunoscute și iubite lucrări ale compozitorului român Ciprian Porumbescu, compusă în anul 1880. Această piesă reprezintă unul dintre cele mai remarcabile exemple de muzică românească de inspirație folclorică. Structura sa evocă atmosfera unei povești populare, încorporând elemente de melodie și ritmuri specifice muzicii tradiționale românești. „Balada” începe cu o introducere solemnă și misterioasă, urmată de o succesiune de teme melodice înduioșătoare, caracterizate de grație și lirism.
Piesa atinge apogeul într-o secțiune intensă și dramatică, reprezentând punctul culminant al povestirii muzicale. Orchestrația bogată și armoniile încărcate de emoție subliniază pasiunea și trăirile intense. „Balada” a devenit un simbol al muzicii românești și este adesea interpretată în concerte, evenimente și ceremonii importante. Prin frumusețea sa melodioasă și puterea sa evocatoare, această lucrare rămâne una dintre cele mai apreciate și remarcabile compoziții ale lui Ciprian Porumbescu.
