În cursul zilei de ieri colegii de la Sport Arad au publicat un interviu cu Alexandru Meszar, în care acesta a abordat câteva subiecte de actualitate de la clubul pe care îl conduce. Printre acestea s-a aflat și situația economică a UTA-ei, despre care Meszar a făcut câteva afirmații care mi-au atras atenția:
„Este adevărat că veniturile actuale nu acoperă în totalitate nivelul cheltuielilor, însă lucrăm constant la optimizare, la atragerea de parteneri și la consolidarea clubului pe baze sănătoase.“
„În ceea ce privește informațiile apărute în spațiul public, nu este adevărat că există restanțe de trei luni la salarii. La acest moment, vorbim despre o întârziere de aproximativ 20 de zile la plata salariilor. De altfel, în acest an competițional nu am avut niciodată întârzieri mai mari de două-trei săptămâni. Iar în privința primelor de joc, acestea sunt gestionate conform regulamentului intern și în funcție de performanțele echipei, fără a exista probleme de natură să afecteze activitatea sportive.“
„Este foarte important de precizat că acest concordat se referă exclusiv la datoriile către stat. Nu sunt afectați jucătorii, angajații sau furnizorii. (…) Vorbim strict despre o eșalonare a plăților către stat, într-un cadru legal, asumat și transparent. Au existat, bineînțeles, eforturi considerabile pentru a respecta termenele stabilite, iar acest lucru rămâne o prioritate pentru noi. Doar în acest an 2026 am achitat peste 700 de mii euro către ANAF. Nu este o perioadă ușoară, dar până în prezent am reușit să ne încadrăm în planul stabilit.“
„Am spus și repet, sunt dispus să cedez clubul, inclusiv fără o contraprestație financiară. Însă, cei care preiau UTA trebuie să prezinte garanții reale că pot asigura continuitatea și dezvoltarea clubului. Pentru mine, cel mai important lucru este viitorul acestui club și stabilitatea lui pe termen lung. UTA nu este doar o entitate sportivă, este un simbol al Aradului, iar orice decizie trebuie luată cu responsabilitate.“
Afirmațiile de mai sus, puse cap la cap, nu rezistă din punctul meu de vedere nici măcar la o analiză sumară pe criterii de matematică, logică și chiar bun simț, din următoarele motive:
Chiar Alexandru Meszar însuși recunoaște că și în acest moment cheltuielile clubului sunt mai mari decât veniturile. În același timp, prin concordatul preventiv, conform afirmațiilor sale, UTA nu mai poate să facă noi datorii la stat, plus trebuie să respecte și planul eșalonat al celor din urmă. Automat înseamnă că minusul dintre venituri și cheltuieli se va reflecta în celelalte plăți ale clubului, care nu sunt prinse în concordatul preventiv, dintre care cele mai costisitoare sunt de departe salariile jucătorilor; despre care tot Alexandru Mezar ne spune că sunt… la zi. Chiar și un copil de școală primară, dotat doar cu noțiuni elementare de matematică își dă seama că nu poți fi pe minus cu bugetul, dar la zi cu toate cheltuielile. Decât dacă…
Decât dacă acel minus este acoperit din alte împrumuturi pe care Alexandru Meszar la face de la diferite entități fizice sau juridice private, pentru a achita salariile jucătorilor. Ceea ce până la urmă înseamnă același lucru, acumulare de datorii. Lucrurile sunt cât se poate de clare aici: fie conducătorul UTA-ei minte și există restanțe mari la achitarea salariilor pentru jucători, fie acestea sunt într-adevăr (aproape) la zi, dar ele sunt acoperite din împrumuturi, care evident vor trebui plătite, altfel se vor acumula dobânzi și în cele din urmă, dacă plățile nu vor fi onorate se va ajunge la insolvență sau chiar mai rău.
Așadar, când spune că cedează clubul fără pretenții financiare Alexandru Meszar sfidează logica: pentru că dacă cineva va dori să preia acest club, primul și cel mai important lucru pe care trebuie să și-l asume este achitarea datoriilor făcute de actualul conducător. Deci nu, nu e gratis. Cât despre compensații financiare pe persoană fizică, constatăm din nou că Alexandru Meszar vorbește ca un patron deși în realitate este conducător (neoficial) de ong. Clubul UTA nu este proprietatea sa privată și nici nu este organizat ca o societatea comercială în care el să fi făcut niște investiții pentru care trebuie să fie „compensat“. Fiecare leu pe care Alexandru Meszar l-a adus în club de acasă (dacă a adus) sau prin afacerea sa, adică clubul Atletico, a ajuns sub formă de creditare, care intră la capitolul datorii ce vor trebui achitate către cel sau cei care ipotetic ar prelua clubul.
În sfârșit, este de-a dreptul revoltător când vezi că Alexandru Meszar pune condiții de responsabilitate și stabilitate unui ipotetic partener sau investitor. Să ne înțelegem, nu e nimic rău în asta, ba dimpotrivă, e ceva aș spune obligatoriu, doar că ultimul om care ar avea căderea de a pune aceste condiții este cel care a dat dovadă el însuși tocmai de iresponsabilitate, lipsă de viziune și în cele din urmă capacitate de a menține UTA în echilibru. Pentru că deși și-a făcut un titlu de glorie din faptul că sportiv nu se întinde mai multe decât îi e plapuma, Alexandru Meszar a „reușit“ să aducă acest club până în pragul incapacității de plată, pentru că nimeni nu-și eșalonează prin concordat preventiv niște datorii pe care le poate plăti. Este chiar sfidător că la aproape 6 ani de la promovarea în prima ligă, Alexandru Meszar ne vorbește despre cum își propune el ca în viitor să respecte termenele de plată și să aducă stabilitate clubului, de parcă până acum nu tot el l-a condus. L-a oprit cineva să facă asta?
Răspunsurile atent studiate și oferite într-un cadru artificial pot păcăli oameni mai puțin înzestrați cu spirit critic, sau care au o memorie selectivă ori complet atrofiată. Doar că nu toți ne-am prăjit creierul așa cum nu toți am ajuns pe tratament intensiv de lecitină. Unii încă ne aducem aminte cum Alexandru Meszar a fost ales să managerieze actuala construcție sprijinindu-se pe un pilon de investiții private (Marius Țucudean) care însă ulterior a ieșit din peisaj (ar fi interesant dacă la un moment dat omul de afaceri arădean ar vorbi public despre acel episod) și nu a mai fost înlocuit de nimeni (de aici și minusul dintre venituri și cheltuieli), așa cum tot unii dintre noi ne mai aducem aminte că actualul conducător al UTA-ei a redactat o renunțare „în alb“ la conducerea clubului dacă va exista o ofertă concretă de preluare a sa; pentru ca peste doar câțiva ani să trântească ușa în nas atât grupului Next Gen cât și lui Nicolae Bara.
Realitatea este că momentul Next Gen a fost ratat, Nicolae Bara din păcate nu mai este printre noi, iar între timp cel care și-a asumat public și nominal răspunderea pentru decizia de a rămâne de unul singur la conducerea clubului, a ajuns într-o situație critică în care nu mai poate face față cheltuielilor. Iar acum încearcă prin astfel de discursuri care fracturează matematica, logica și bunul simț să așeze UTA pe tarabă: i-a dat frumos cu var deasupra, ca să nu se vadă ditamai crăpăturile de sub poleială și speră că să-i cadă „fraierul“ din cer. Tare îmi e însă că se va închide târgul și marfa va rămâne încă pe masă. Din păcate pentru UTA însăși și pentru toți suporterii ei, unele trenuri încetează să mai oprească în gări unde constant nu urcă nimeni.
