A pornit bulgărele: un arădean pasionat de sport cere terenuri de baschet în parcurile din oraş

Este ştiut faptul că baza performanţei, indifent de ramură, o reprezintă sportul pentru copii, şcolari şi amatori. Cu cât acesta este mai dezvoltat, mai răspândit, cu atât mai mult mişcarea şi sportul devin o modă (în sensul bun al cuvântului) şi astfel creşte exponenţial aria de selecţie pentru cluburile şi federaţiile care urmăresc sportul de performanţă. Dincolo de asta, sportul pentru amatori are un efect major asupra stării de sănătate a populaţiei, fiind un foarte eficient mijloc de prevenţie a bolilor.

Din păcate ce nu poate face sportul pentru amatori  e să le aducă imagine politicienilor. Copiii care bat mingea sau adulţii care aleargă ori practică de plăcere, în timpul liber, diferite sporturi, nu ajung mari vedete, nu atrag milioane de fani, astfel că potenţialul beneficiilor de imagine pe care aceştia îl poartă este insignifiant. Aceasta este şi cauza pentru care autorităţile, naţionale sau locale, conduse de regulă de politicieni care cuantifică totul doar în beneficii de imagine, au investit cu precădere în sportul de performanţă. Vedem cluburi de fotbal sau de handbal finanţate cu sume consistente de la bugetul public, vedem cu răsar anual noi stadioane de  zeci de mii de locuri în tot mai multe oraşe. Aceste lucruri nu sunt rele în sine doar că ele oglindesc lipsa de strategie şi de viziune a decidenţilor, care nu par capabili să înţeleagă că fără investiţii în sportul de masă, respectivele stadioane vor ajunge în curând (unele au şi ajuns) să găzduiască doar fantome. În timp ce diverşi politicieni cu burtă mai taie câte o panglică la vreo „maracană“ orăşenească, copiii se joacă printre maşini iar adulţii aleargă prin cimitire; cei care o mai fac deoarece majoritatea „rup“ shaormeriile şi fast-food-urile pentru ca apoi să aglomereze saloanele spitalelor.

Că Aradul ilustrează „cu brio“ această realitate, e inutil să mai spunem. Societatea civilă arădeană atrage atenţia de 15-20 de ani fără oprire că la Arad dispar stadioane, terenuri de sport, cluburi sportive, spaţii de joacă, parcuri, copaci, spaţii verzi, totul într-un demers diabolic şi absurd menit parcă să ne îmbolnăvească şi să ne distrugă sănătatea fizică şi psihică. Autorităţile se laudă cu cele câteva zone verzi moştenite de la înaintaşi (care ar fi căzut şi ele pradă buldozerelor dacă nu s-ar fi răsculat aceeaşi societate civilă), ne aruncă praf în ochi cu un teren de atletism şi unul de baschet pe care ar trebui să se înghesuie toată populaţia Aradului şi unde n-ai nici măcar posibilitatea să faci un duş după efort… şi cu asta basta. De ani de zile auzim doar vorbe goale despre planuri pe hârtie care nu se materializează niciodată.

Sătul să aştepte responsabilitate din partea decidenţilor, un arădean a decis să formeze el primul bulgăre pe care să-l rostogolească mai departe, sperând că acesta va debloca oraşul şi comunitatea din nesimţirea şi lâncezeala de moarte în care se scaldă. Ciprian Jurma, fost preşedinte al Suporter Club UTA şi totodată şi un pasionat sportiv amator, care a participat la diverse crosuri şi concursuri atât în ţară cât şi în străinătate, a iniţiat o petiţie online prin care să strângă cât mai multe semnături pentru amenajarea de terenuri de baschet în fiecare cartier. Iată textul acestei petiţii:

„Aradul e un oraș aproape mort. Știm asta și o vedem zi de zi. Oficialitățile sunt rupte de realitate, în cel mai bun caz, nu intrăm acum in discuția interesului exclusiv material al acestora. Recent s-a inaugurat cu mare pompă un nou parc, cel din zona 300 Micalaca. Constructorii, proiectanții si cei care au bifat realizarea, adicătelea Primăria au reușit performanța ca pe întreg spațiul parcului să nu construiască pentru iubitorii baschetului, nici un teren , nici măcar un panou cu un coș, instalând insă ostentativ mai multe grătare pe care ”gurmanzii micilor si a cefei” le adoră, asta într-un parc destinat în primul rând tinerilor și copiilor.

Așadar, prin această petiție solicităm Primăriei Arad și CLM Arad să își revizuiască prioritățile și să construiască atât în noul parc cât și in parcul Europa sau în cel vechi al copiilor, terenuri de baschet sau măcar panouri cu coșuri de baschet regulamentare pentru copii și tinerii care in spațiile publice din oraș nu beneficiază de niciun teren/ panou.

Investiția e minimă, platforma betonată/asfaltată și un panou plus coș maxim 3000 de lei. Dacă Primaria nu dispune de aceste fonduri, găsim noi sponsori. Voi, cei aleși, doar asigurați locația si perimetrul.

Vrem acum! Vrem aici! Vrem!“

Sigur, mulţi sunt sceptici de eficienţa unui asemenea demers. Doar că o petiţie online nu este destinată aprioric eşecului sau succesului ci depinde de felul cum ea va fi îmbrăţişată de comunitate. Dacă va fi privită cu scepticism chiar şi de cei care sunt de acord cu propunerea, probabil că ea va îngroşa numărul iniţiativelor frumoase îngropate de blazare. Însă dacă toţi cei care declarativ susţin sportul vor face minimul gest de a semna şi a distribui (durează un minut) există şanse ca ea să pornească o mişcare ce poate urni din imobilitate acest târg prăfuit care a ajuns Aradul. Până la urmă democraţia este despre numere şi majorităţi, nu? Ori de la un anumit număr de susţinători încolo, nicio iniţiativă nu mai poate fi ignorată.