Steluța Lucia Rodica Coposu, sora cea mai mică a lui Corneliu Coposu și președinta Fundației care îi poartă numele, a încetat din viață joi dimineață, la vârsta de 92 de ani. Anunțul a fost făcut public pe pagina oficială a „Fundației Corneliu Coposu” de către Ion-Andrei Gherasim, președintele executiv al organizației.
🌿 „Cu sufletul zdrobit de durere, vă anunț că în dimineața aceasta, doamna președinte a Fundației Corneliu Coposu, sora cea mai mică a Seniorului și ultima pe linie directă din greu încercata familie Coposu, STELUȚA LUCIA RODICA COPOSU a urcat la Cer să-i întâlnească pe toți cei dragi ai săi”, a transmis Gherasim.
📍 Născută pe 26 septembrie 1932, în comuna Bobota (jud. Sălaj), Steluța Coposu a avut un parcurs educațional remarcabil, absolvind Institutul Politehnic din București și lucrând ulterior peste trei decenii la Institutul de Studii și Proiectări Energetice. A fost alături de sora ei, Flavia, un sprijin constant al familiei în anii grei ai regimului comunist.
👩🏫 În 1996, cele două surori au înființat Fundația Corneliu Coposu, în memoria fratelui lor, fost deținut politic și lider al opoziției postcomuniste din România. În 2009, Steluța și Flavia Coposu au fost decorate de Majestatea Sa Regele Mihai I cu Crucea Casei Regale a României.
🕯️ „Pentru familie, ea a devenit stâlpul siguranței. Și-a dedicat întreaga capacitate materială și spirituală pentru folosul familiei și al tuturor celor care i-au cerut sprijinul”, scria Flavia Bălescu Coposu.
⛪ Detaliile legate de slujba de înmormântare vor fi anunțate ulterior.
📌 Context
Corneliu Coposu, născut la 20 mai 1914 în Bobota, județul Sălaj, a fost una dintre cele mai importante figuri ale rezistenței anticomuniste. A fost membru al Partidului Național Țărănesc (PNȚ), formațiune condusă de Iuliu Maniu, până la interzicerea acesteia de către regimul comunist în 1947. Din acest motiv, Coposu a fost arestat și a petrecut 17 ani în închisorile comuniste, devenind simbolul demnității și perseverenței în fața opresiunii.
După căderea regimului comunist, în 1989, a refondat partidul sub denumirea de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD), pe care l-a condus între 1990 și 1995. A fost inițiatorul Convenției Democratice Române, al cărei prim președinte a fost, și a fost ales senator în Parlamentul României în 1992. A murit în 1995 și este înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic din București.
