Așa cum vă relatam în urmă cu două zile, clubul UTA a întocmit un act prin care cedează 441.000 de euro din drepturile tv către conducătorul clubului, Alexandru Meszar. Este evident pentru orice persoană înzestrată cu o minimă logică, faptul că în condițiile în care clubul se află pe marginea falimentului, cu datorii de 7 milioane de euro și cu un buget de venituri insuficient pentru a acoperi cheltuielile (lucru recunoscut chiar de Meszar însuși), acest act nu reprezintă nimic altceva decât un demers al conducătorului Bătrânei Doamne de a-și recupera banii împrumutați clubului, înainte ca acesta să sucombe.
Este de notorietate faptul că în România majoritatea conducătorilor nu investesc ci creditează cluburile pe care le conduc. La fel se întâmplă și la UTA unde o parte a datoriilor clubului reprezintă creditări, unele aparținând lui Alexandru Meszar. Cum într-un posibil caz de insolvență există riscul ca suma recuperată să fie mult inferioară valorii împrumutului, sau în cazul falimentului să nu mai poată fi recuperată deloc, pare că șeful UTA-ei a decis să se asigure că nu-și pierde banii și atunci își retrage aceste creditări înainte de colaps.
Chestionat despre acest lucru, Meszar a răspuns pentru Pro Sport în stilul lui deja clasic, care combină hilarul cu obrăznicia: „Nici vorbă de așa ceva, e doar un mecanism prin care asigurăm existența, continuitatea clubului. Un procedeu pentru bunul mers al lucrurilor”
Așadar Alexandru Meszar vrea să ne convingă de faptul că o sumă de bani care nu mai intră în conturile clubului ci în contul său personal, reprezintă un mecanism benefic clubului! Suntem de acord cu el într-o singură privință: da, este un mecanism, dar nu unul care să ajute clubul ci unul de prostire a opiniei publice. Mecanismul, care a funcționat eficient atâția ani de zile, este însă din ce în ce mai uzat. Sigur, mai există încă suporteri în Arad care preferă să se mintă pe ei înșiși pentru confortul mental de a crede că la UTA până la urmă va fi bine. E dreptul lor, nu avem cum să impunem niciunei persoane private cum să gândească sau cum să se raporteze la problemele de la UTA. Există însă alte entități, de interes public, care n-au dreptul să se lase prostite.
Vorbesc aici despre Primăria Municipiului Arad și despre Consiliul Județean Arad. De ani de zile cele două instituții susțin activitatea clubului cu bani publici. Nu mai departe de acest an, cumulat de la cele două bugete UTA a primit 1 milion de euro. Ori este de-a dreptul sfidător ca în timp ce banii arădenilor se duc în această gaură neagră păstorită de Alexandru Meszar, acesta să își scoată bani din club pe persoană fizică. Atât primarul Călin Bibarț cât și președintele Consiliului Județean Arad Iustin Cionca au obligația de a pune piciorul în prag, altfel riscă să devină complici la devalizarea bugetului public în favoarea unei persoane private.
Din punctul meu de vedere, salvarea UTA-ei de la faliment ține în acest moment de domeniul miracolului. Dar dacă e ca acest club să se prăbușească din nou în abis, primul care trebuie să sufere consecințele este cel direct responsabil de deciziile manageriale care au dus la acest dezastru. Nu se poate ca jucătorii să rămână fără bani cuveniți, suporterii fără echipă, Aradul păgubit de milioane și milioane de euro vărsate în acest club, iar cel care l-a condus să plece bine mersi cu banii acasă. La UTA nu poate fi ca la acea casă de pariuri care are sloganul „dacă tot pierdem, măcar să câștigăm!”.
,,Timpul sa ne judece!”