🇷🇴 Conferința “Unirea Basarabiei cu România” la ediția a IV-a

La Arad, în Sala Marii Uniri (B-dul Revoluţiei nr. 81) a avut loc vineri 27 martie a IV-a ediției a conferinței “Unirea Basarabiei cu România”. Acest act istoric a deschis drumul procesului Marii uniri finalizate la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia, când românii din Banat, Crișana, Maramureș și Transilvania au votat unirea cu România, marcând astfel nașterea statului național unitar român.

Conferința “Unirea Basarabiei cu România” a fost organizată de Consiliul Județean Arad, Complexul Muzeal Arad, Centrul Cultural Județean Arad, Universitatea de Vest “Vasile Goldiș” din Arad, Societatea de Științe Istorice din România – Filiala Arad și Asociația „Arad – Trecut, Prezent și Viitor”.

În cadrul conferinței “Unirea Basarabiei cu România” au luat cuvântul și au susținut comunicări: dr. Cristian Ploscaru de la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași; dr. Sorin Bulboacă, managerul Complexului Muzeal Arad; dr. Maria Alexandra Pantea de la Universitatea de Vest “Vasile Goldiș” din Arad; și Sebastian-Dragoș Bunghez de la Societatea de Științe Istorice din România – Filiala Arad. De menționat că prof. dr. Cristian Ploscaru de la Iași nu a putut și prezent și a intervenit video online în cadrul conferinței.

Evenimentul “Unirea Basarabiei cu România” a avut parte și de un moment artistic susținut de un grup de elevi ai Școlii Populare de Arte din Arad, coordonați de profesorul Vasile Rus.

Unirea Basarabiei cu România, votată la 27 martie 1918 (stil vechi) / 9 aprilie 1918 (stil nou), a fost un moment fundamental al formării statului național unitar român. Evenimentul a avut loc într-un context istoric extrem de tulbure, marcat de prăbușirea Imperiului Rus în urma Revoluția Rusă din 1917 și de haosul politic și militar care a urmat în regiune.

Acum 108 ani, Sfatul Țării din Chișinău a adoptat prin vot deschis Unirea cu Regatul României, proclamând: „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se unește cu mama ei România”.

“Suntem azi aici pentru a sărbători 108 ani de la unirea Basarabiei cu România. Este evenimentul care a declanșat tot ce s-a întâmplat în 1918, an încheiat cu Marea Unire de la Alba Iulia“ a declarat pentru Arad Obiectiv doamna dr. Maria Alexandra Pantea de la Universitatea de Vest “Vasile Goldiș” din Arad. „Practic unirea a început la Chișinău și a fost aproape finalizată la Arad în această sală unde acum sărbătorim 108 ani de la unirea Basarabiei cu România. La Arad în luna noiembrie 1918 se întruneau atât liderii românilor din monarhia austro-ungară, cât și reprezentanții clasei politice de la Budapesta. Aceasta este sala în care Iuliu Maniu a rostit memorabilele cuvinte „Ruptură totală”. În această sală au avut loc tratativele româno-maghiare de la Arad, de fapt sala de ședințe a vechii prefecturi din Arad. În cadrul acestei conferințe eu am o comunicare despre basarabeanul Vasile Stroiescu. Din cercetările pe care le-am făcut, ce s-a întâmplat în cazul românilor din Episcopia Ortodoxă a Aradului, zona cercetată de mine, se leagă mult și de personalitatea lui Vasile Stroiescu. O mică explicație se impune. Clasa politică maghiară după anul 1900 a început un proces dur de deznaționalizare a românilor. Acel fenomen de maghiarizare. Ca să facă acest lucru autoritățile de atunci trebuiau să aibă în vedere școlile. Practic legea Apponyi din acea perioadă pune în practică toate ideile de maghiarizare și deznaționalizare a celor de la Budapesta. În acest context Vasile Stroiescu a fost cel care a donat foarte mulți bani pentru terminarea Școlii de Fete din Arad, planul acestei școli a fost făcut de arhitectul Milan Tabacovici, iar în septembrie 1913 această școală, prevăzută inclusiv cu internat, cantină și capelă (avea statut de liceu) se deschide și intră acolo primele eleve. A fost cea mai modernă Scoală de Fete din monarhia dualistă austro-ungară. Dacă donațiile făcute de Vasile Stroiescu nu erau, nici Școala de Fete din Arad nu exista. De remarcat că donațiile făcute de Vasile Stroiescu au susținut și alte școli din Arad, școli din Episcopia Aradului. Vasile Stroiescu a donat două sute de mii de coroane pentru ridicarea noii școli de fete și alte două sute de mii de coroane pentru susținerea altor școli din Arad. A fost o sumă colosală pentru acea vreme”.

Menționăm că Primăria Arad a dat în 2025 numele unei străzi (aleii) din Arad, Vasile Stroescu, pentru contribuția sa la școlile românești din Arad și la repararea unor biserici din Episcopia Aradului și din Transilvania.

Basarabia a fost anexată de Imperiul Rus în 1812, în urma Tratatul de la București din 1812. Atunci acest teritoriu românesc a fost separat de restul Moldovei istorice. Timp de peste un secol, populația majoritară românească a fost supusă unui intens proces de rusificare, însă identitatea națională s-a păstrat, mai ales în mediul rural.

În 1917, odată cu dezintegrarea autorității ruse, în Basarabia s-a constituit Sfatul Țării, un organ reprezentativ ales, care avea rolul de a gestiona situația politică locală. Inițial, acest for a proclamat autonomia Basarabiei, iar ulterior, la 24 ianuarie 1918, independența față de Rusia.

Situația din provincie era însă instabilă: trupele ruse aflate în retragere provocau dezordine, iar pericolul extinderii bolșevismului era real. În aceste condiții, liderii basarabeni au solicitat sprijin militar din partea României pentru restabilirea ordinii. Armata română a intervenit, contribuind la stabilizarea regiunii.

Momentul decisiv a venit la 27 martie / 9 aprilie 1918, când Sfatul Țării a votat unirea Basarabiei cu România. Din cei 135 de deputați, 86 au votat pentru, 3 împotrivă, iar 36 s-au abținut. Declarația de unire prevedea anumite condiții inițiale, precum autonomia locală, reformă agrară și respectarea drepturilor minorităților, dar aceste condiții au fost ulterior eliminate, consfințind o integrare deplină. Printre personalități marcante implicate în acest proces s-au numărat Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării, Pantelimon Halippa, un susținător fervent al unirii, și Constantin Stere, care a avut un rol important în promovarea ideilor unioniste.

Unirea Basarabiei a fost primul pas dintr-un proces mai amplu care a culminat în același an 1918 cu unirea Bucovinei și apoi cu Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, când Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul s-au unit cu România. Astfel, anul 1918 a devenit simbolul realizării României Mari. Unirea Basarabiei cu România a fost rezultatul unui context istoric favorabil, dar și al voinței politice a elitei locale și a populației majoritare. Ea a deschis drumul către realizarea unității naționale și rămâne un reper esențial în istoria românilor.