Numărătoarea inversă care precede încheierea acestui an calendaristic și debutul celui nou este aproape de final. Tradițional este un moment de bilanț pentru toată lumea, iar clubul UTA, care a rămas și în 2025 una dintre cele mai importante entități sportive și nu numai pentru arădeni, nu poate face nici el excepție. În cele ce urmează ne-am propus să punctăm care au fost în viziunea noastră cele mai importante plusuri și minusuri din activitatea clubului fanion al Aradului, manifestate în anul în curs:
➕ Ce ne-a plăcut
👍 Schimbarea antrenorului
Plecarea lui Mircea Rednic și venirea pe banca Bătrânei Doamne a lui Adrian Mihalcea au adus ambele o gură de aer proaspăt într-un club care continuă să lâncezească în mediocritate. Jocul insipid, rezultatele mai mult decât oscilante, atitudinea conflictuală precum și gestionarea iresponsabilă a unei perpetue campanii de transferuri care a bătut toate recordurile în materie de jucători rulați (în majoritatea lor de o calitate slabă), au făcut ca ieșirea din scenă a lui Rednic să nu fie regretată de aproape nimeni; asta cu atât mai mult cu cât înlocuitorul său se va dovedi a fi aproape tot ceea ce predecesorul său nu a fost. Franc dar civilizat în comunicare (cu excepția ieșirii în decor la adresa jurnalistului Călin Mnerie – care s-a dovedit a fi din fericire un incident izolat), Mihalcea a construit un vestiar de luptători, a recâștigat încrederea galeriei în echipă și a reușit prin jocuri și rezultate să readucă UTA în rândul echipelor apreciate ale campionatului.
👍 Campania de transferuri din vară
După doi ani în care pe la club s-au perindat zeci de jucători, dintre care foarte puțini s-au dovedit cu adevărat utili echipei, UTA a reușit ca în această vară, sub coordonarea noului antrenor, să își construiască un lot cu adevărat competitiv. Dintre noii veniți, Alin Roman și Dmytro Pospelov au tras echipa în sus fiind liderii ei ca realizări, iar fotbaliști ca Mark Țuțu, Flavius Iacob, Andrea Padula, Din Alomerovic, Luca Mihai, Richard Odada, Hakim Abdallah și Marius Coman au contribuit consistent la rezultatele echipei. Tot aici îl putem include și pe Marinos Tzionis, a cărui achiziționare definitivă în vară poate fi considerată tot parte a noii strategii. Singurii care probabil încă nu au convins pe deplin, deși nici aportul lor nu trebuie neglijat, sunt Ovidiu Popescu, David Barbu, Marko Stolnik și Mino Sota (ultimul însă fiind mult timp accidentat, dar cu o revenire remarcabilă pe final) iar unica achiziție cu adevărat nereușită (cel puțin până în acest moment) este cea a lui Laurențiu Vlăsceanu, care nu a reușit să-l convingă pe fostul și actualul său antrenor că reprezintă o soluție viabilă.
👍 Prestația echipei în a doua parte a anului
După 21 de etape UTA se află la jumătatea clasamentului, pe locul 8, cu 32 de puncte, la un singur punct de zona play-off și la nu mai puțin de 12 distanță de locurile de baraj. Este o poziție în ierarhie nu doar liniștitoare ci și ofertantă pentru ambiții mai mari. Pe lângă punctele câștigate, UTA a mai surprins plăcut prin jocul organizat și solid, prin spiritul echipei, care a făcut-o ca în două rânduri să revină pe tabelă de la 0-3, prin tăria de caracter care a făcut-o să-și revină după o perioadă foarte complicată cu 9 partide consecutive fără victorie și prin felul în care a încheiat sezonul de toamnă-iarnă, cu o victorie fără drept de apel în fața lui Dinamo. De asemenea, parcursul bun în Cupa României, în care echipa este aproape de calificarea în sferturi, a contribuit și ea la o primă parte a sezonului reușită.
➖ Ce nu ne-a plăcut
👎 Rușinea de la comisiile interne și internaționale
Pe tot parcursul anului UTA a fost un client aproape săptămânal al comisiilor FRF și LPF, care analizau plângeri ale jucătorilor aflați la acel moment sau anterior sub contract cu UTA și care nu și-au primit drepturile salariale. Mai grav este că Bătrâna Doamnă a ajuns și în atenția comisiilor FIFA, unde mai mulți jucători au reclamat clubul arădean tot pentru neplata banilor cuveniți prin contract. Ca urmare a acestor litigii UTA a fost de mai multe ori sancționată cu măsura interzicerii înregistrării de noi jucători până la efectuarea plăților. Din păcate sub conducerea lui Alexandru Meszar UTA a devenit în ultimii ani un club cu o reputație foarte proastă în ceea ce privește onorarea obligațiilor asumate prin contract, această „tactică“ fiind de natură să păteze blazonul unui club care în afară de imagine, renume și tradiție nu prea mai posedă multe lucruri de valoare.
👎 Intrarea în concordatul preventiv
Accesarea acestei strategii de eșalonare a datoriilor nu face altceva decât să certifice lucrul pe care noi îl reproșăm de mult timp și pe care conducerea clubului l-a negat cu rea credință: anume că datoriile clubului UTA sunt atât de mari, în special în raport cu bugetul clubului, încât au scăpat de sub control. Din punctul nostru de vedere măsura intrării în concordatul preventiv pare una care urmărește exclusiv câștigarea unui timp suplimentar de activitate pentru actuala conducere, fără însă nicio perspectivă sau strategie de a rezolva problema de fond. Nu vedem încă nicio direcție înspre creșterea veniturilor, ori fără acest aspect nu vedem cum UTA va reuși să își onoreze obligațiile asumate prin concordat, care atenție, prevede și obligativitatea de a nu mai genera și alte datorii. Chiar dacă bugetul de cheltuieli a clubului a mai scăzut, prin redimensionarea lotului și probabil și a bugetului de salarii, din punctul nostru de vedere sumele pe care UTA le atrage din drepturile tv, bugetul local, bilete și abonamente plus sponsorizări, sunt insuficiente pentru ca UTA să își poată plăti atât obligațiile la zi cât și eșalonările vechilor datorii. Iar interdicția de a participa în cupele europene, ca efect al intrării în concordat, accentuează la rândul ei direcția regresivă în care se află clubul, condamnat în continuare la simpla supraviețuire, fără niciun fel de ambiție.
👎 Scăderea interesului publicului
Paradoxal, deși sezonul 2025-2026 este până acum unul bun din punct de vedere al jocului și al rezultatelor, este primul în care în toată prima parte a campionatului UTA nu doar că nu a avut niciun meci jucat cu casa închisă, dar nici măcar nu a atins borna de 10.000 de spectatori la vreun meci. Mai mult, media de spectatori a scăzut consistent, UTA având nu mai puțin de 5 meciuri jucate în campionat pe teren propriu în această toamnă, în care a avut sub 5.000 de spectatori, lucru de neconceput în sezonalele anterioare. Este un semn că în afara suporterilor devotați ai echipei, pentru restul publicului Bătrâna Doamnă a început să nu mai însemne un punct de atracție irezistibil. Prezența la meciuri este din ce în ce mai mult influențată de forma echipei, de condițiile meteo și de numele adversarului. Cauza nu poate fi decât mediocritatea și lipsa de perspectivă a clubului. Generatoare de entuziasm în primele 3-4 sezoane de la promovare, simpla prezență în Superliga a devenit ceva banal iar lipsa de ambiție și de capabilitate a celor care conduc destinele clubului, se reflectă și în interesul publicului. Iar prețurile biletelor și abonamentelor, experiența de meci inferioară cerințelor secolului XXI precum și marketingul de nivel amator implementat de club, sunt factori agravanți pentru această situație.
❓ Perspective pentru 2026
Din păcate motive foarte multe de optimism pentru anul 2026 nu avem în ceea ce privește UTA. Singurele lucruri la care putem spera sunt o calificare în play-off sau un parcurs memorabil în Cupa României. Reamintim însă că acestea nu sunt obiective asumate și susținute de către club, astfel că atingerea lor ar reprezenta o depășire a condiției din partea jucătorilor și a staff-ului. Ceea ce, fără discuție, ar fi un lucru demn de aplaudat însă, dacă se va întâmpla, va reprezenta doar o scăpărare de dimensiunea unei stele căzătoare pe un cer întunecat. Fără drept de participare în cupele europene, fără capacitatea economică de a susține în continuare urcușul și de a asigura stabilitatea la nivelul lotului, UTA probabil și-ar pierde principalii artizani ai performanței și o va lua de la capăt în munca sisifică de consolidare a mediocrității. În schimb la polul opus, motivele de teamă sunt mult mai palpabile. Echilibrul economic al clubului pare fragil și într-o bună măsură iluzoriu, iar orice scurt-circuit în calendarul de achitare a obligațiilor financiare poate atrage după sine prăbușirea întregului edificiu precum un castel de nisip.
Dar în privința acestor lucruri noi nu putem decât să observăm și să constatăm. Răspunderea acțiunii cade în sarcina celui care și-a asumat-o și a celor care i s-au alăturat la conducere, nu pentru a contribui ci pentru a beneficia de anumite avantaje materiale sau morale. În speranța că cei pe care i-am menționat vor da dovadă în 2026 de mult mai multă responsabilitate și onestitate, noi adresăm toate urările noastre de bine autenticei suflări utiste, în primul rând suporterilor, dar și jucătorilor și staff-ului tehnic, care au reprezentat cu onoare culorile clubului în această a doua jumătate a anului de al cărui final ne mai desparte o zi.
