La conferința de presă care a urmat partidei Hermannstadt – UTA 3-0, (încă) antrenorul UTA-ei a ținut parcă să eclipseze în ridicol scorul și prestația echipei sale, prin câteva declarații extrem de contrastante atât cu realitatea din teren cât și cu situații de la club. Dar să le luăm pe rând.
În primul rând, în ceea ce privește viziunea sa asupra acestei partide, Rednic a lăsat impresia că Hermannstadt ar fi fost o echipă pragmatică și speculativă dar nimic mai mult:
„Au intervenit două greșeli în prima repriză, au avut două contraatacuri și am luat gol. Noi am avut câteva ocazii, n-am reușit să înscriem, Căbuz a avut câteva intervenții. Ce mă deranjează e că erau lucruri pe care noi le știam, la ședința tehnică exact asta le-am spus, nu riscați pe zonă centrală, nu pierdeți mingea pentru că sunt foarte periculoși, au jucători cu calitate, cu viteză, ne-au surprins, ne-am descoperit și au reușit să înscrie două goluri. În repriza a doua nu pot să spun că am avut controlul jocului dar, așa ca posesie am fost bine, dar o posesie până la 16 metri unde n-am ales soluția cea mai bună. După aia iară în ultimul minut, să te surprindă în situația asta, când noi aveam și trei fundași centrali… O victorie meritată, eram sigur că o să ne aștepte un meci greu. Când ai victorii și atmosfera bună… pentru ei un antrenament a fost. Au stat bine disciplinați, au stat bine în teren, pe contraatac au reușit să înscrie. Asta au făcut și la meciul din Cupă. Au un lot omogen, cei care n-au jucat au venit cu ambiție să joace. Ne-au dat o lecție.“
Pentru oricine a văzut meciul a fost evidentă superioritatea la toate capitolele a echipei gazdă, care a dominat, și-a creat numeroase ocazii și nu doar pe contraatac așa cum vrea să lase Rednic să se înțeleagă. Au fost numeroase momente în care echipa lui Măldărășanu a creat pericol prin combinații rapide între 4-5 jucători, care păreau că s-ar găsi în teren și pe întuneric. Omogemitatea are și ea un rol important, dar la fel de important îl au traseele de joc, lucru care la UTA lipsește cu desăvârșire, de aici și obsesia lui Rednic cu jocul „simplu“, care de fapt e unul simplist, cu aceeași minge degajată în față sau trimisă în lateral. Și nu, UTA nu a avut ocazii și nu l-a pus la încercare pe Căbuz decât la șutul lui MPoku iar posesia din repriza secundă… să fim serioși, a fost o posesie cedată deliberat de echipa sibiană care era și ea conștientă că adversarul nu știe ce să facă cu mingea, chiar și când o are.
Mai departe, antrenorul UTA-ei se face de râs cu următoarea afirmație referitoare la cele 7 schimbări operate de Măldărășanu în primul 11 al echipei sale, față de meciul de Cupă cu Rapid:
„Mă așteptam să schimbe, a fost un efort mare nu doar fizic ci și psihic. Ați văzut că și Ivanov s-a accidentat la încălzire“ spune Rednic azi. Acum două zile însă același antrenor anticipa exact pe dos ce va face omologul său: „nu cred c-o să fie multe schimbări. Am văzut la Măldă în ultimele meciuri foarte puține schimbări și doar dacă erau jucători suspendați sau accidentați.“
Afirmațiile halucinante au continuat cu nominalizarea accidentărilor ca fiind o cauză pentru prestația echipei și rezultatul meciului:
„La mine sunt și probleme, cu jucători accidentați, pe zonă centrală la mijlocul terenului nu reușești ca în fiecare meci să joci cu aceeași jucători… Mihai e accidentat de trei săptămâni, Van Durmen înainte, Khadim care a început să joace în sfârșit s-a accidentat și aici s-a pierdut meciul.“
Nu știm cum numără antrenorul UTA-ei accidentații, probabil precum Ghiță Pristanda steagurile, dar îl informăm noi că UTA a avut astăzi trei jucători accidentați: Cristi Mihai, Harrison și Khadim Rassoul. Că absența lui Mihai este o problemă e indubitabil dar să pretinzi că un mijloc format din Van Durmen și Hrezdac, doi mijlocași centrali de meserie și care au mai jucat împreună, este o „improvizație“, e complet deplasat; cum tot deplasat e să induci ideea că fix absența lui Khadim Rassoul ți-a dat peste cap jocul echipei. Asta ne aduce aminte de celebrele conferințe de presă din trecutul apropiat, când Rednic se văita de absența a câte un atacant care jucase două meciuri și jumătate. Mai lipsea ca azi să pretindă că i-a lipsit „goleadorul“ Harrison care are un gol marcat în 9 meciuri la UTA.
Din același ciclu al văicărelilor fără acoperire Rednic a mai afirmat în această seară că are „lot subțire“ și că trebuie să se bazeze pe prea mulți jucători tineri pe bancă. Atât de „subțire“ e lotul UTA-ei că doi dintre jucătorii seniori aflați sub contract cu UTA, Lamine Ghezali și Agustin Vuletich, au trebui să fie scoși de pe lista LPF pentru că echipa avea prea mulți jucători!
Dacă totuși a fost ceva interesant în ceea ce a spus antrenorul UTA-ei la conferința de presă, a fost tirada la adresa mentalității jucătorilor, a lipsei totale a spiritului de echipă din vestiar:
„Nu există așa ceva, ești profesionist, îți faci treaba și când se termină campionatul pleci dacă nu îți convine. Când ai venit în România știai lucrul ăsta. Uite nici Sibiul nu e cu banii la zi, nu știu dacă și CFR-ul este cu banii la zi, asta nu înseamnă că trebuie să ai atitudinea asta. Pleci de aici unde pleci? Pleci de la o echipă care se bate la retrogradare, nu te ia nimeni, degeaba ai calitate dacă nu ai și ambiția asta. Le reproșez și celor doi căpitani că n-au reușit să formeze un grup, se vede și în teren, egoiști, joacă cât joacă, sunt sarcini pe care nu le respectă că voi să iasă ei în evidență. Și eu când jucam în străinătate eram cu grupul celor care vorbeau engleză dar când intram în teren altfel eram. La Dinamo erau patru găști dar la antrenament și la joc aveam același obiectiv. Și când am intrat în vestiar, într-o parte erau străinii, într-o parte românii, i-am și întrebat… ce-aveți de-mpărțit? Când ieșiți pe poarta stadionului fiecare cu fiecare dar în teren… aici am suferit. Adevărul e că echipa nu mai e cum trebuie de când au intervenit problemele financiare, nu te antrenezi sută la sută, n-ai cum să joci.“
Este posibil ca în bună măsură (sau poate chiar în măsură completă) ceea ce spune Rednic aici să fie adevărat. Însă și în acest caz vedem că de vină sunt exclusiv jucătorii și căpitanii de echipă. El ca antrenor nu are nicio vină, nici pentru atmosferă și nici pentru fracturile produse în vestiar prin permanentele achiziții și disponibilizări de joc. Când era bombardat cu ouă și făină de „belgieni“ nu părea deranjat că românilor li se părea puțin „ciudat“ acest mod de a-și gratula antrenorul, mai ales într-un context în care hăhăiala respectivă nu prea cadra cu situația și rezultatele echipei.
În sfârșit, am lăsat pentru final, cireașa de pe tort. După ce în ultimele săptămâni a probat o blană de oaie, Rednic și-a arătat din nou ghearele, colții și caracterul vizavi de suporteri. Îndemnat să comenteze gestul galeriei care i-a cerut demisia și apoi a plecat de pe stadion, „Strâmbul“ a declarat sec:
„Și noi ca jucători avem multe dar și ei… să-ți părăsești echipa la greu… E un conflict dar nu știu de ce, că n-am venit să fac rău nimănui. Ei nu reprezintă Aradul!“
În primul rând galeria n-a părăsit nicio echipă, ci dimpotrivă a plecat ea însăși pentru că echipa era deja părăsită de ambiție, determinare, respect, bun simț. În al doilea rând, poate că galeria a plecat anticipând mutarea de geniu strateg prin care la 2-0 pentru adversari, neînțelesul cârmaci scoate un atacant și introduce al treilea fundaș central. Băieții în negru probabil s-au simțit nedemni să fie martori la o demonstrație de geniu tactic la care trebuie să fie martori doar adevărații specialiști. În al treilea rând, ca să reluăm tonul serios, l-am întreba pe domnul antrenor, atunci când l-a pedepsit pe Zsori că nu s-a dus să-i salute pe cei care au făcut „spectacol“, adică la galerie, aceștia reprezentau Aradul? Iar o săptămână mai târziu nu-l mai reprezintă? Dar e o întrebare retorică știm bine că pentru Rednic, suporterii sunt buni doar atunci când îi cântă osanale. Asta n-ar fi o problemă, are tot dreptul să fie supărat pe cine vrea el; dar credem că n-o să treacă niciodată suficientă apă pe Mureș pentru ca un venetic îngâmfat să aibă căderea să dea sentințe despre cine reprezintă și cine nu Aradul. Strâmbule, o diplomă primită ca mită electorală nu te face expert în „arădenism“!
