UTA a remizat în această seară, 1-1, pe terenul ultimei clasate Gloria Buzău, la capătul unui meci în care gazdele au ratat mai multe ocazii foarte mari iar UTA a reușit să egaleze grație unui penalty obținut în ultimul minut de prelungiri. Partida s-a jucat pe un teren foarte moale, care a afectat circulația balonului dar și echilibrul jucătorilor. Acest aspect a fost considerat cel mai relevant de către antrenorul UTA-ei Mircea Rednic, în analiza meciului, tehnicianul plângându-se de faptul că nu are jucătorii „potriviți“ pentru a evolua pe o astfel de suprafață:
„Meci greu, așa cum anticipam, ținând cont și de starea terenului. (…) S-au adaptat mai bine, au și jucători de acest teren. Eu n-am un atacant gen Luckassen, eu am atacanți de combinații, feline de astea de joacă din devieri, au nevoie de combinații să le aduci mingea.“
Din punctul nostru de vedere argumentul antrenorului Bătrânei Doamne nu stă în picioare, deoarece „felinele“ sale joacă pe un teren biliard la Arad și cu toate acestea au reușit să câștige doar 3 din cele 14 meciuri jucate pe Arena „Francisc Neuman“. De ce acolo unde au toate condițiile să își arate natura „felină“, jucătorii săi nu prestează acel fotbal din devieri, pe bază de combinații, despre care vorbește antrenorul?! În plus gazdele au creat destule situații periculoase exact prin astfel de combinații rapide, între mai mulți jucători.
De altfel, în cuprinsul declarațiilor sale, Mircea Rednic nu a putut evita ceea ce, în opinia noastră, a reprezentat adevărata problemă din jocul de azi al UTA-ei:
„În repriza a doua, Buzăul a intrat mai determinați decât noi, ne-au surprins și individual și la câteva dueluri la care am pierdut mingea foarte ușor. Și-au creat vreo două ocazii foarte bune, în care Iliev a reușit să blocheze. Au mai avut o bară. A fost o repriză secundă mai bună pentru Buzău. (…) Acuma, nu știu ce să zic… sunt mulțumit de rezultat, dar nu sunt mulțumit de jocul nostru din repriza a doua.“
La fel ca mulți alți antrenori și Rednic ne descrie în declarația sa, ceea ce am văzut și noi cu ochii noștri: anume că UTA a ieșit „pe vârfuri“ de la cabine, a pierdut mijlocul terenului și inițiativa, fiind dominată, pe alocuri copios, de o echipă care avea 13 înfrângeri în ultimele 15 partide. Mult mai interesant era ca antrenorul UTA-ei să încerce să ne explice și de ce echipa lui a intrat atât de rău în teren după pauză, de ce au fost adversarii „mai motivați“ și de ce determinarea acestora i-a „surprins“ elevii… se așteptau aceștia cumva ca simplul lor act de prezență pe teren să-i facă pe adversari să cedeze punctele fără luptă? Am fi dorit să înțelegem nu doar de ce UTA a cedat inițiativa dar și de ce apărarea a arătat atât de rău, având periodic momente în care era depășită extrem de ușor, fază după fază. Răspunsul era cu atât mai interesant cu cât acesta nu este primul meci în care UTA are mari probleme în repriza secundă. Același scenariu s-a repetat cu Rapid în deplasare sau cu Universitatea Craiova Unirea Slobozia și CFR Cluj pe teren propriu, partie în care UTA a pierdut puncte importante pe fondul căderilor din repriza a doua. Astăzi până la urmă UTA a reușit să evite înfrângerea, dar asta probabil doar pentru că a avut în față o echipă modestă, care a avut nevoie de multe ocazii mari pentru a reuși până la urmă să înscrie.
Apropos de golul Buzăului, Mircea Rednic s-a plâns din nou de faptul că echipa sa a luat gol din fază fixă:
„Golul a venit normal, în urma unei dominări și presiuni, dar mi-e ciudă că a venit dintr-un corner, unde noi nu numai că aveam jucători cu talie, chiar și portar, dar nu e normal ca Dobro să fie singur pe bara a doua.“
Din perspectiva noastră deja este puțin cam penibil pentru un antrenor să puncteze de nenumărate ori același tip de greșeli pe care iată, nu reușește să le corecteze în jocul echipei sale. Fazele fixe sunt în bună măsură apanajul antrenorului și staff-ului său, în condițiile în care sunt momente care pot fi exersate în detaliu la antrenament, iar doza de control în gestionarea lor e mult mai mare decât în cazul fazelor de joc, care au un număr extrem de mare de variabile. Cu toate acestea, UTA continuă să fie o echipă extrem de permeabilă la aceste faze. În același timp, în careul advers UTA este total inofensivă la cornere sau lovituri libere. Vă aduceți aminte care a fost ultimul gol marcat de UTA dintr-o astfel de fază? Nici noi. Iar astăzi chiar ar fi putut fi o armă utilă; pe un teren greu, în care „felinele“ nu se puteau apropia de poartă „din devieri“, cu jucători ofensivi mai degrabă firavi, cornerele, la care veneau în careul advers înalții Poulolo, Conte plus pe final și Hrezdac, ar fi fost o sursă importantă de pericol, dacă aceste momente ar beneficia de atenția cuvenită.
Și, dacă tot am amintit de atacanții UTA-ei, să remarcăm că, în maniera sa cu care ne-am obișnuit deja de mult timp, și astăzi jucătorul care ar fi făcut diferența în viziunea antrenorului, este cel care… urmează să vină:
„Eu nu am avut un atacant de talie în jocul de la Buzău. Nu am un atacant de talia lui Luckassen. Am transferat un atacant de talie, dar e pe drum. Săptămâna următoare o să ajungă. Sper să vină odată! Am înțeles că a luat viza și nu înțeleg de ce mai durează așa de mult. Nu vă pot spune numele, dar a el a semnat.“
Bănuim că Mircea Rednic în această declarație dată la flash-interviul de după meci, se referă la Effiong, despre care probabil a uitat că a și fost prezentat oficial de către club. Sau poate cine știe, „pe țeavă“ e un alt atacant, că la cum se lucrează la acest club, chiar nu ne mai miră nimic. În orice caz, indiferent de identitatea acestui atacant minune, să ne aducem aminte că și Kadiri sau Vuletich au fost prezentați de Rednic ca fiind soluțiile care vor rezolva toate problemele din atac ale UTA-ei odată ce vor ajunge la Arad, pentru a se dovedi până la urmă că n-au rezolvat nimic. Dar este o manieră care se pare că funcționează, aceasta de a câștiga timp păcălind suporterii și opinia publică, menținând permanent o stare de așteptare care mută atenția de la realitatea din teren către un ipotetic viitor, mereu prezentat dar niciodată materializat; căci până la urmă asta e UTA: un șantier în care dirigintele își justifică salariul prin activitatea neîntreruptă la o construcție perpetuă în care mereu se aduc noi și noi materiale de construcție, dar ansamblul întârzie să prindă contur.
Deși conducerea echipei ii da credit în continuare lui Rednic raman la concluzia ca la finalul sezonului acesta trebuie sa plece el fiind principalul vinovat de starea jalnica a echipei.