Victoria cu FC Botoșani a mai liniștit cât de cât apele la UTA, unde, conform informațiilor noastre, confirmate indirect și de replica lui Mircea Rednic de la ultima conferință de presă, era pregătită schimbarea antrenorului în cazul unui nou eșec pe teren propriu. Succesul din preziua Ajunului Crăciunului i-a salvat însă postul „Puriului“, care a fost nevoit să accepte însă, așa în stilul lui, mai cu jumătate de gură și căutând alibiuri sau vinovați externi, că evoluția echipei este departe de cea așteptată de suporteri și că a cam dat „chix“ cu achizițiile din vară. În ciuda încercărilor de cosmetizare la care recurge antrenorul periodic, jocul UTA-ei nu te duce cu gândul în niciun caz la apropierea de play-off, chiar dacă diferența de puncte față de locul 6 nu-i una irecuperabilă, ci mai degrabă către lupta pentru evitarea retrogradării. Iar echipa lui Rednic, așa cum arată ea astăzi, e departe de a fi acea echipă sigură care în primăvară domina și câștiga play-out-ul. Chiar dacă în acest moment alte 2-3 echipe, precum Botoșani, Slobozia sau Gloria Buzău par mai amenințate de zona fierbinte a clasamentului, cochetarea îndelungă cu locul 13, loc care duce la baraj, e de natură să dea frisoane suporterilor, care cu siguranță nu mai vor să treacă prin ce au trecut la finele sezonului 2022-2023.
În acest context, ar părea firesc să ne așteptăm la o remaniere a lotului în această iarnă, remaniere care deja nu mai este ceva neobișnuit pentru mentalitatea celor care au pâinea și cuțitul la UTA: Alexandru Meszar și Mircea Rednic. Deja primii „neadaptați“ au sărit sau au fost aruncați peste bord încă înainte de încheierea sezonului de toamnă: Valentin Borcea și-a reziliat contractul iar împrumutul lui Alexandru Câmpanu de la Universitatea Craiova a fost și el întrerupt prematur, mijlocașul ajungând chiar la ultimul adversar al UTA-ei, FC Botoșani. Alți trei jucători care aproape sigur nu vor continua la Arad sunt Jordan Kadiri, Andrei Dumiter și Ze Roberto. Kadiri a marcat golurile victoriilor de la Cluj, goluri spectaculoase chiar, dar în rest s-a dovedit a fi aproape inutil în jocul echipei. Celălalt atacant, Dumiter, a fost mereu accidentat și antrenorul chiar i-ar fi sugerat să ajungă la o înțelegere cu clubul pentru o despărțire amiabilă. De asemenea, ultimul portughez venit a jucat și el puțin, n-a arătat nimic în minutele pe care le-a primit, dar și-a atras criticile antrenorului pentru „atmosfera“ pe care ar face-o în vestiar. Nici Joao Pedro nu pare a se simți prea bine, evoluțiile sale din această toamnă fiind mai degrabă dezamăgitoare. De asemenea portarul Dejan Iliev ar putea fi și el parte din ampla mișcare de remaniere, în condițiile în care, așa cum avertizam și noi încă din momentul aducerii sale la Arad, este foarte predispus la accidentări.
Este posibil însă ca jucătorii pe care Rednic nu-i mai vrea la echipă să nu fie singurii care să plece de la UTA înainte de reluarea sezonului. Antrenorul a recunoscut că există oferte pe numele lui Andrej Fabry și Eric Omondi. Ambii jucători au contracte cu UTA până în vară și probabil clubul ar fi tentat să dea curs acestor oferte, pentru a încasa ceva bani pe ei, altfel i-ar pierde gratis. Sigur, ar mai fi și varianta ca cei doi să își prelungească înțelegerile cu Bătrâna Doamnă, dar acest lucru este greu de crezut deoarece niciun jucător nu acceptă astfel de prelungiri fără o mărire semnificativă a contractului, lucru pe care UTA nu și-l permite sub nicio formă în acest moment în care sursele de venit par să scandă și nu să crească, iar bugetul e și așa insuficient pentru achitarea cheltuielilor.
Și, dacă tot am ajuns la acest subiect, n-ar fi de asemenea exclus să asistăm și la plecări de jucători, care să ne surprindă. Din informațiile pe care le avem, întârzierile salariale la UTA sunt semnificative, iar unii jucători, care poate ar vrea să-și încerce norocul la alte cluburi, ar putea fi dezlegați de contracte în schimbul renunțării la măcar o parte a salariilor restante. Nu-i un secret că e o practică uzitată frecvent de Alexandru Meszar pentru a mai scăpa de datoriile pe care le are la jucători; că nu funcționează permanent o dovedește frecvența cu care UTA apare pe lista cluburilor asupra cărora FIFA aplică interdicții la transferuri, semn că unii dintre jucătorii străini nu acceptă astfel de înțelegeri, sau poate le acceptă dar clubul nu e capabil să le respecte nici pe acelea. Oricum, cu cât va fi mai mare numărul plecărilor, cu atât vor crește premisele de a vedea astfel de situații și pe viitor, deoarece e greu spre imposibil de crezut că UTA va avea bani să-i despăgubească pe toți cei cărora le va rezilia contractele.
Dacă am vorbit de plecări, să ne aplecăm puțin și asupra situației venirilor. Deocamdată Rednic a vorbit despre întăriri în atac, unde în locul cantității (Kadiri, Dumiter) și-ar dori calitate, în zona centrală a defensivei, unde UTA stă doar în trei fundași centrali, dintre care unul (Benga) este accidentat și chiar în poartă, antrenorul fiind iritat de circumstanțele care l-au împins să se bazeze în partida cu Unirea Slobozia, pe al treilea portar, Mitrovic. Dar, în funcție de ce alți jucători vor mai pleca de la UTA, e de așteptat să vedem jucători veniți și pe alte posturi. Ar fi ceva aproape de domeniul fantasticului ca la o echipă ce-l are pe Mircea Rednic antrenor, să vedem doar trei achiziții în perioada de transferuri, fie ea și cea de iarnă.
Problema spinoasă nu este neapărat a numărului de jucători care vor veni la UTA ci a calității lor. Dacă UTA se va orienta în continuare spre jucători cu cv-uri îndoielnice, aduși de Rednic din cele mai „exotice“ colțuri ale lumii, pe criterii doar de el știute, există marele risc ca jocul echipei să nu crească, ba dimpotrivă, să o ia și mai rău la vale. În plus, nemulțumirea generală a suporterilor, care în majoritatea lor au ales să nu mai vină la meciuri, este legată în primul rând tocmai de această strategie păguboasă de a umple echipa de „turiști“ care vin la Arad, nu joacă mai nimic, iau câteva salarii (dacă le iau și pe alea) pentru ca apoi să plece după câteva luni, doar pentru a lăsa locul altora, de același profil. Este clar că UTA are nevoie de calitate, iar Rednic chiar și-a acoperit propriile minusuri în spatele explicației „jucătorii buni costă“. Parțial adevărat, doar că vedem că alte cluburi reușesc să aducă jucători decenți chiar și pe salarii rezonabile; cum de altfel s-a mai întâmplat și la UTA în anii precedenți.
Cert este că UTA se află în cel mai nepotrivit moment pentru a încerca o ridicare a calității lotului. Bani nu există nici măcar pentru actualii jucători, infrastructura de scouting e sublimă dar lipsește cu desăvârșire, clubul fiind predat cu totul din acest punct de vedere în mâinile lui Rednic, iar primăvara se anunță extrem de problematică în condițiile în care principala sursă de finanțare pentru club după drepturile tv, este vorba despre fondurile venite de la autoritățile locale, este în acest moment sub semnul întrebării din cauza austerității impuse de guvern. De altfel în toamnă UTA a fost „săltată“ de la tranșa de bani pe care de regulă o primea prin octombrie de la primărie, situație care a agravat problema întârzierilor salariale, însă o diminuare sau chiar o eliminare totală a fondurilor venite dinspre autoritățile publice în primăvară, ar arunca UTA într-o criză ce n-ar mai putea fi ținută sub control cu clasicele cârpeli ale conducerii.
În aceste condiții, normal ar fi ca lui Mircea Rednic să i se impună de către conducere să își arate calitățile de antrenor, scoțând maxim de la lotul pe care-l are la dispoziție, să renunțe doar la jucătorii a căror plecare ar însemna o gură de oxigen pentru bugetul clubului, iar la capitolul întăriri să se pună accentul pe implanturi venite de pe plan local și / sau pe jucători români din ligile inferioare, dornici de afirmare. Cu pricepere și bună credință suntem convinși că ar putea fi găsite soluții mai ieftine dar în același timp mai utile sportiv decât mulți dintre cei care fac acum obiectul unor contracte cu clubul fanion al Aradului. Dar, cum de-a lungul timpului, am mai asistat de mostre de iresponsabilitate aproape incredibile din partea celui care conduce acest club, n-ar fi exclus să asistăm și în această iarnă la descinderi masive de jucători aterizați la Arad de prin toate colțurile lumii. Din punctul nostru de vedere, acela ar fi drumul cel mai scurt spre dezastru dar… până la urmă clubul e condus de cineva care și-a asumat pe persoană fizică „responsabilitatea“. Ne întrebăm (retoric evident)… (I)responsabilitatea cine și-o va asuma?!
Domnule ziarist,in principiu cred ca pot fi de acord cu parerea dumneavoastra.Dar sa nu uitam un lucru:in anii precedenti,adica de cand a venit Rednic,(ca inainte cu Gyuszi Balint eram vai mama noastra),parca aveam o pozitie mai stabila,atat financiara cat si sportiva.Daca,la punctele ce le avem acum, incercam sa aducem jucatori de pe plan local dornici de performanta,sau jucatori romani( care sunt mai scumpi ca strainii),riscam sa alunecam in Liga 2. Si asa ne poate paste insolventa,cu jucatorii pe care-i avem,pentru ca nu putem sa reziliem contracte cu toata lumea fara bani,cum de altfel bine ati punctat.Marea problema,nu cred ca e Rednic,un antrenor bun in trecut,dar marcat cu siguranta de problemele de sanatate,ci mai degraba tot ce inseamna marketingul si managementul clubului.Am vandut,sau am dat gratis,o gramada de jucatori,pe care daca-i tineam in cadrul clubului,sau am fi stiut dupa vanzare,ce jucator,poate nu la acelasi nivel,il poate inlocui,am fi fost o echipa de play off.Azi,fara sustinere financiare,putem aduce doar ciurucuri,jucatori platiti cu „minimum pe economie”.Mai grav este,ca nu avem nici o speranta,ca ceva se va imbunatati, dimpotriva,cei ce conduc clubul,vor fi suficient de „jmecheri”,sa ne spuna-in eventualitatea unui esec major(retrogradare,insolventa)-,ca atat s-a putut.Si din pacatr,multi suporteri vor crede.