Victoria de la Cluj cu Universitatea a fost, se pare, ultima tresărire a unui pacient cu boli cronice care, în ciuda cosmetizărilor exterioare, era evident că se acutizează. Victoriile întâmplătoare de sub Feleac precum și cele două succese de pe teren propriu, cu Petrolul și Gloria Buzău, facilitate în mare măsură de erorile individuale ale adversarilor, n-au putut păcăli suporterii, care au manifestat o nemulțumire crescândă față de jocul tot mai haotic și mai fragil al echipei. Iar ultimele două săptămâni au arătat că, din păcate, fanii au dreptate. Exceptând un egal chinuit la Galați, cu o echipă aflată într-o situație și mai problematică decât UTA, echipa lui Rednic a remizat pe terenul unei codașe din Liga 2, a luat 4 acasă de la Slobozia și 5, tot acasă, de la Farul. Deși este evident că această alunecare pe tobogan e ultima fază a evoluției bolii declanșate de cuplul Meszar-Rednic în vara acestui an, când au schimbat trei sferturi din lotul care ajunsese până în buza play-off-ului, antrenorul Mircea Rednic, cel care, poate cu excepția lui Dumiter, a umplut lotul doar cu jucători aleși de el, continuă să se exonereze de responsabilitate și aruncă toată vina în cârca jucătorilor.
Spre exemplu ieri, după dezastrul din meciul cu Farul, antrenorul a insistat să vorbească mai mult despre evoluția echipei în repriza secundă, despre ratările lui Omondi, încercând să inducă ideea că jocul a fost decis de modul în care cele două echipe au speculat și tratat ocaziile de gol pe care le-au avut. Dar iată declarațiile:
„Am avut trei ocazii clare, ei au avut ocazii și au dat gol și noi… Ocazie mai clară decât atunci când ești singur cu portarul și nu dai gol. Omondi a avut două situații din careu singur în care nu a marcat. Singur cu portarul, nu te atacă nimeni, ești fără adversar și lovești mingea cum o lovești sau dai pe lângă poartă. În minutul 65 putea să fie 4-4, după aceea normal că au mai avut un contraatac și au marcat.”
În primul rând, ideea că Farul ar fi fost cinic de eficientă în fața porții adverse, nu reflectă realitatea. Dacă ar fi fost așa, am fi asistat la probabil cea mai rușinoasă înfrângere din istoria UTA-ei, asta pentru că în afara celor 4 goluri, Farul a mai avut 5-6 ocazii mari, în care jucătorii lui Hagi au ajuns în poziție de singur cu portarul, 3-4 dintre acestea fiind consemnate în prima repriză, când au fost marcate și 4 dintre cele 5 goluri. În acest context, să scoți în evidență cele două ratări ale lui Omondi, e adevărat mari, dar apărute la scorul de 4-1 pentru adversari, este o încercare patetică de a muta discuția de la adevărata problemă. Iar adevărata problemă este că UTA e o echipă care stă foarte prost defensiv, iar asta nu de ieri de azi, doar că la ultimele meciuri problema s-a acutizat. Să nu uităm că aproape meci de meci în acest sezon, echipa lui Rednic a luat gol din faze fixe. Iar cele 9 goluri contabilizate de UTA în propria poartă la ultimele două meciuri de pe teren propriu, ar fi justificat o asumare a responsabilității mult mai serioasă din partea antrenorului; pentru că dacă antrenorul nu are ce face atunci când jucătorul său ratează din câțiva metri, cu siguranță are multe explicații de dat atunci când echipa lui pleacă cu sacul plin de la două meciuri consecutive disputate acasă.
Evident că Rednic nu putea omite din discursul său justificativ și alibiul absențelor, unele, nimic de zis, importante. Însă explicațiile sale sunt ilogice și în contradicție cu propria sa viziune asupra întocmirii echipei la meciul de ieri:
„E clar că noi la mijlocul terenului am pierdut lupta, doar Hrezdac a mai ținut fizic și ca și așezare și tactic. Iar ceilalți doi, Ze Pedro și Joao Pedro, nu au ajutat cu nimic. În față nu am contat cu Kadiri, de aia am făcut și schimbările. Dar repriza a doua a fost mult mai bine, când am fost obligat să bag unii jucători, așa zișii, cu ghilimele, titulari. A trebuit să fac aceste schimbări, avem probleme la mijloc. Mihai s-a accidentat ușor la Galați și nu am vrut să risc cu el, Van Durmen nu e aici, am avut de suferit la mijloc. În a doua repriză l-am băgat pe Trif la mijloc, pentru că nu am soluții și aici am suferit”
De ce spunem că explicațiile lui Rednic sunt ilogice? În primul rând pentru că în prima repriză, când am asistat la un adevărat dezastru, mijlocul UTA-ei a fost compus din jucători specializați pe acea zonă, este vorba despre Hrezdac și Joao Pedro. Că prestația lor, în special a portughezului, a fost catastrofală, este altă poveste, dar în niciun caz nu se poate spune că echipa ar fi avut în acea zonă o improvizație. Culmea e că improvizația a venit în repriza secundă, când pe postul de mijlocaș central a fost urcat Trif, dar a fost repriza, hai să spunem „bună“ a UTA-ei, în care hemoragia a fost stopată, chiar dacă în cele din urmă viața pacientului n-a putut fi salvat; așadar invers față de explicațiile lui Rednic.
Al doilea motiv pentru care justificarea absențelor nu stă în picioare, este faptul că însuși Rednic și-a lăsat pe bancă mai mulți jucători importanți, precum Poulolo, Fabry, Omondi și Costache. E ridicol să te plângi de absența jucătorilor accidentați când tu nu-i folosești nici pe titularii pe care-i ai valizi. Iar aici ajungem la o altă lașitate a antrenorului, care-și trage de urechi jucătorii pentru că, vezi Doamne, n-au înțeles că „e importantă Cupa“. Nici nu aveau cum să înțeleagă, din moment ce însuși antrenorul le oferă din start un semnal contrar, alegând să-și menajeze cei mai importanți jucători.
Au fost și alte declarații deplasate (dar nimic nou, nu-i așa) făcute ieri după meci de antrenor, declarații care ne dau o idee despre felul în care antrenorul va pune problema în discuția pe care o va avea cu Alexandru Meszar după ultimul meci al acestui an calendaristic. Dar acesta este un subiect care merită tratat separat.
