Afirmam într-un material anterior că cel mai important lucru în acest moment în ceea ce o privește pe UTA, este faptul că e o echipă cu suflet și personalitate, care produce meciuri memorabile și trezește suporterilor trăiri intense, aspecte esențiale pentru o echipă care nu poate seduce prin performanțe. Asta nu înseamnă însă că trebuie să neglijăm total aspectele tehnico-tactice ale fotbalului practicat de echipa lui Adrian Mihalcea. Din acest punct de vedere, meciul „nebun“ de ieri după-amiază, a îngroșat niște realități care au putut fi observate și în partidele precedente și pe care le vom analiza succint în cele ce urmează:
1️⃣ Linia de mijloc a UTA-ei nu „ține“; cel puțin nu aceea cimentată în primul 11 al lui Adrian Mihalcea, formată din Ovidiu Popescu și Benjamin Van Durmen. Slăbiciunile acesteia au fost observate în multe partide, cu precădere în părțile secunde ale jocului, când jucătorii din ofensivă nu mai puteau ține de minge, UTA pierdea posesia și apoi era penetrată foarte ușor în zona mediană, adversarii ajungând cu multă lejeritate în proximitatea careului Bătrânei Doamne. Ieri însă aceste slăbiciuni au apărut încă din startul meciului. Nu putem pune dezastrul din primele 30 de minute doar în cârca acestui minus, dar lipsa de agresivitate și / sau plasamentul deficitar al celor doi au contribuit și ele la colapsul echipei din prima jumătate de oră a meciului.
Pe de altă parte, atât ieri cât și în alte meciuri, intrarea pe teren a lui Denis Hrezdac a schimbat în bine jocul Bătrânei Doamne. Agresivitatea, determinarea și risipa de efort pe care o face tânărul mijlocaș al UTA-ei face mult mai dificilă tranziția pozitivă din perspectiva echipei adverse, iar energia sa, chiar dacă nu e dublată de o tehnică ieșită din comun, a impulsionat de multe ori și atacul. Nu e deloc o întâmplare că ieri penalty-ul din care UTA a reușit în cele din urmă egalarea a fost obținut chiar de Hrezdac.
Ținând cont de cele de mai sus, pare aproape evident că înaltul mijlocaș al UTA-ei se „cere“ în primul 11. E greu de crezut însă că Adrian Mihalcea nu a observat ce am observat și noi. Cu toate acestea a preferat să meargă în continuare pe mâna celor doi mijlocași centrali cu experiență. Un argument ar fi calitățile tehnice superioare ale acestora, calități care teoretic ar trebui să o ajute pe UTA în jocul de posesie. Apoi, Hrezdac are o vulnerabilitate, anume aceea de a fi predispus la încasarea de cartonașe galbene datorită jocului său fără compromisuri, coroborat cu lipsa de experiență; iar un avertisment luat repede în timpul unui meci este de natură să reducă în mod considerabil randamentul unui jucător pe acea poziție. Credem însă că diferența de randament între Ovidiu Popescu (în special) și Denis Hrezdac va produce până la urmă consecințe, indiferent de riscuri.
2️⃣ În ciuda încercărilor lui Adrian Mihalcea, UTA încă nu are nici pe departe un joc de posesie de calitate. Dacă în deplasare tactica este clar una reactivă și directă, pe teren propriu UTA nu-și permite să se apere și încearcă să domine jocul prin posesie. Ținând cont însă de calitățile și poate forma sportivă a jucătorilor, această strategie nu a dat prea multe rezultate. Din contră, echipa lui Mihalcea a creat cu precădere pericol în meciurile de pe teren propriu atunci când a pus presiune trimițând repede mingea în careu și apoi punând presiune pe treimea adversă prin densitate și agresivitatea la recuperare, provocând astfel dezorganizare în apărarea adversă.
La fel s-a întâmplat și ieri când trecerea la un sistem cu doi atacanți a destabilizat complet apărarea piteșteană. Atâta timp cât au ținut bateriile servanților, UTA a creat pericol prin mingi trimise în careu, unde avea permanent cel puțin doi oameni, lucru care a incomodat vizibil apărarea adversă. Atât Coman cât și Barbu sunt jucători de gabarit, cu o tehnică decentă și jucând aproape unul de celălalt pot crea pericol, mai ales dacă în timp chimia dintre ei se va suda. În plus, probabil nu multe apărări își vor permite să riște supravegherea celor doi în „regim“ de unu la unu (mai ales că Barbu e și destul de mobil), lucru care ar ajuta la eliberarea de marcaj a lui Tzionis sau Roman, fotbaliști care au dovedit că pot fi letali dacă au spațiu de manevră.
În aceste condiții, legând ultimele constatări și de cele de la punctul 1, avem perspective să vedem o schimbare de sistem la UTA? Probabil că dacă ne raportăm la meciul următor, cel din Gruia, răspunsul ar fi totuși nu, dar apoi, mai ales în partidele de pe teren propriu, există argumente din punct de vedere al caracteristicilor jucătorilor, pentru ca antrenorul Bătrânei Doamne să ia măcar în considerare un asemenea scenariu.
3️⃣ La fel ca și predecesorul său, Adrian Mihalcea e destul de reticent în a se baza pe jucători tineri. Ieri în condițiile în care era evident că Tzionis terminase benzina și, cum spun microbiștii, era pe teren doar la număr, antrenorul a preferat să îl țină în joc până la final, în ciuda faptului că îl avea pe bancă pe Laurențiu Vlăsceanu, jucător „under“ pe care chiar el l-a adus de la Unirea Slobozia, acolo unde i-a fost elev sezonul trecut. Deși la venirea jucătorului la Arad Mihalcea declara că Vlăsceanu este jucător de atac în ambele benzi, ieri acesta a fost păstrat pe bancă până la final, tehnicianul preferând umbra lui Tzionis în stânga și o improvizație (Flavius Iacob) în dreapta. La fel au stat lucrurile și în cazul lui Alin Roman, care la fel a avut probleme de natură fizică evidente după minutul 70. Nu știm dacă Mihalcea ar fi apelat la Țăroi dacă l-ar fi avut la dispoziție (tânărul mijlocaș s-a întors accidentat de la naționala U18) dar teoretic l-ar fi putut folosi pe Alexandru Matei, un jucător obișnuit cu postul de mijlocaș central și care în meciurile amicale a arătat calități ofensive interesante.
Foarte probabil Mihalcea nu vrea să așeze pe umerii acestor tineri presiunea introducerii pe teren în meciuri pe muchie de cuțit, unde atât așteptările de a produce faze de gol, cât și teama de a nu face greșeli cu consecințe fatale în defensivă, pot afecta randamentul acestor jucători. Însă ținând cont de nivelul echipei, coroborat cu echilibrul campionatului, nu putem să nu ne întrebăm când și cât de des vor apărea acele meciuri în care UTA să aibă siguranța rezultatului final, astfel încât să-i poată arunca în joc pe acești jucători în condiții „de siguranță“.
Pe de altă parte, dacă privim lucrurile din punctul de vedere al antrenorului, Mihalcea a avut curajul ca în prima etapă să înceapă meciul cu Universitatea Craiova cu Denis Țăroi, cel mai promovat produs al generație U17 campioană în această vară, în primul 11. Din păcate puștiul Bătrânei Doamne a fost complet depășit de joc în timp ce înlocuitorul său ca jucător „under“, Mark Țuțu, a făcut 45 de minute remarcabile și de atunci nu a mai ieșit din echipă. La fel, Laurențiu Vlăsceanu a fost trimis în teren în ultima jumătate de oră a partidei cu Farul și în ultimele 20 de minute ale meciului din Giulești, fără să aibă niciun impact în joc. În schimb David Barbu, atacantul reprezentativei U19, după doar câteva antrenamente cu echipa a fost aruncat în luptă ieri la 0-3 și a reușit să marcheze la prima atingere de balon! Așadar, poate curajul antrenorului e influențat și de ceea ce arată respectivii jucători în meciuri și, cu siguranță, la antrenamente.
❗️ Putem concluziona așadar după 9 etape că în ciuda unei opțiuni cât se poate de raționale și de logice în a păstra un prim 11 și un sistem cât mai stabil, oscilațiile de formă ale unora dintre titulari s-ar putea să-l oblige pe Adrian Mihalcea să „umble“ atât la echipa de start cât și la sistem (asta pe lângă accidentările care deja au influențat configurația primului 11 prin scoaterea din joc a lui Abdallah și Padula). Tot adevărat este însă faptul că proporția acestor ajustări este drastic limitată de faptul că UTA are un număr considerabil de jucători care încă nu l-au încredințat pe antrenor că reprezintă și soluții reale, bune de trimis în teren, nu doar teoretice, pentru a popula foaia de joc. Între „am încredere în toți jucătorii“ și „dacă aș putea aș mai aduce 4 jucători“ (ambele declarații aparținându-i lui Mihalcea), speculăm că cea mai puțin protocolară și mai ilustrativă pentru situația de moment este cea de-a doua.
